Călătorie în lumea albastră a lui Ștefan Câlția

Vizitasem acum 2 ani expoziția maestrului Ștefan Câlția în biserica fortificată din Alma Vii, realizată atunci în parteneriat cu artiști sticlari pentru a atrage atenția asupra vulnerabilitații meșteșugului lor pe cale de dispariție. Expoziția m-a impresionat atunci pentru că a reușit să pună în scenă, de fapt, un spectacol vizual și muzical în care spațiul unei biserici abia recent restaurate a devenit cu adevărat un sanctuar al artei.

Când am aflat de expoziția de anul acesta, mi-am propus să ajung încă din primele zile, dar am reușit abia la mijlocul verii. Nu am regretat însă, pentru că  în drumul de la Brașov la Sibiu am avut ocazia să admir, ca în vacanțele din copilărie, exercițiile de zbor ale puilor de barză din lunca Oltului, care în curând își vor relua ciclul de migrație de la sfârșitul verii. Centrul Transilvaniei este un ecosistem care găzduiește cele mai multe familii de berze de pe teritoriul României, iar prezența lor pe stâlpii de iluminat, pe cerul albastrul zburând în cerc sau pescuind prin mlaștinile naturale create în jurul bazinului superior al râului Olt certifică bogăția naturală a Transilvaniei, în care fiecare creatură își are locul său. Deși nu este vorba despre berze, ci despre bogăția acestor locuri, tema expoziției pe care am ajuns să o vizitez la Sibiu mi-a reamintit ce loc binecuvântat este România și cât de puțin o cunoaștem și o prețuim.

Patrimoniul văzut ca extravaganță

Într-o țară veșnic confruntată cu soluții improvizate, confruntată în această vară cu o criză energetică fără precedent, tema expoziției lui Ștefan Câlția  face parte din marile revelații pe care călătoriile “slow” ni le pot aduce, mai ales dacă alegem să descoperim locurile pe care le vizităm cu toate simțurile noastre.

Găzduită într-un fost ansamblu monahal aflat în pragul dezintegrării, dar salvat de la distrugere ireversibilă prin efortul asociației Ambulanța pentru Monumente care a desfășurat aici o intervenție în timp record pentru a pune în siguranță Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu, expoziția lui Ștefan Câlția trebuie vizitată mai ales de familiile cu copii, cei pentru care inițierea în artă este la fel de importantă ca inițierea în alte bucurii ale vieții și descoperiri în mijlocul naturii. Căci maestru Ștefan Câlția chiar asta a făcut – a adus aici nu doar lumea sa artistică creată în atelierul de la Șona, o localitate aflata în inima Transilvaniei, ci și universul acestui sat, cu florile, oamenii, animalele și peisajele sale.

Grădina interioară de vară, un ritual de trecere către o lume imaginară

Ca să intri în expoziția lui Ștefan Câlția, care expune peste 80 de opere ale artistului transilvănean, trebuie mai întâi să traversezi o minunată și extravagantă grădină interioară amenajată special pentru acest eveniment în curtea școlii ce a funcționat cândva în incinta Mănăstirii Ursulinelor. E liniște și răcoare aici, exact așa cum trebuie să fie în grădinile copilăriei. Căci înainte de întâlnirea cu expoziția lui Ștefan Câlția, minunat curatoriată de Liviana Dan,  trecerea printr-o grădină te pregătește ca un ritual de călătorie înainte de a păși într-o lume imaginară și totuși concretă și reală.

Mai departe, încăperile care compun expoziția sunt denumite tematic pentru a ajuta călătorul să descifreze lumea lui Câlția și să se bucure de ea: pești zburatori, case albastre, flori, clovni, îngeri, trâmbițe, mult cer albastru, o lume care există la Șona, satul lui Câlția și față de care artistul poartă un respect aproape sacru.

Dacă există un foarte mare efect pe care îl simți parcurgând această expoziție, acela este de bucurie că timpul s-a oprit undeva în loc. Deși “Extravaganza I Transilvania” poate fi parcursă lejer în 60-80 de minute, nefiind foarte aglomerată, am reușit să o termin de văzut după mai bine de două ore, timp în care m-am pierdut efectiv prin răcoarea încăperilor care găzduiesc acest festival vizual de zile mari.

Expoziția, spațiu de dialog și cunoaștere potrivit mai ales familiilor cu copii

Dar cea mai mare bucurie a fost nu doar reîntâlnirea cu creațiile maestrului Ștefan Câlția, pe care le admir cu umilință de multă vreme, ci faptul că am întâlnit aici foarte multe familii tinere cu copii. Am observat trecând pe lângă ei bucuria cu care descopereau împreună tot ceea ce un foarte mare pictor român a reușit să aducă laolaltă din meleagurile sale natale – flora, fauna și umanitatea unui sat mic din România care a avut marele noroc să fie astfel promovat – nu prin posterele unui departamente de marketing turistic, ci prin extraordinarul talent al unui artist.

Nici locul expoziției nu a fost întâmplător ales. Podul acestei construcții găzduiește, la rândul său o altă expoziție manifest care aparține celor ce au pus în siguranță clădirea pentru a putea găzdui evenimentul: Asociația Ambulanța pentru Monumente. Expoziția lor vorbește despre 100 de monumente salvate în 10 ani, cu ajutorul sponsorilor și al voluntarilor care au pus din nou pe hartă obiective de patrimoniu pentru care statul român nu a fost capabil să facă nimic altceva decât să le lase să se degradeze. Expoziția lor vorbește în egală măsură despre aceste eforturi conduse de multe ori la limită, despre meșteșugurile pe care astfel le-au conservat în proiectele lor dar și despre cât de mult prețuiesc acești oameni patrimoniul construit al României.

Însă podul clădirii mai ascunde o surpriză, mai ales pentru copiii cuminți: o spectaculoasă colonie de lilieci care pot fi observați ziua dormind înghesuiți unii într-alții, stând agățați de coloanele de piatră pe care se sprijină întreaga construcție. La fel ca berzele pe care le zărisem în drumul spre Brașov, și aceste animale-păsări mărturisesc despre extraordinara (și extravaganta) bogăției a ecosistemului transilvan, față de care ar trebui să fim recunoscători mai ales acum, când natura ne pedepsește pentru abuzurile noastre la adresa ei.

Am ieșit din expoziție dar nu brusc, căci la ieșire ne aștepta o guruiață: o instalație, dacă o pot numi așa, sub forma unei movile de pământ acoperite cu flora spontană a pajiștilor de la Șona: flori de fân și iarbă sălbatică. Căci drumul prin extravaganța Transilvaniei expuse de maestrul Ștefan Câlția se termină așa cum începe: senzorial și uluitor, cât să pleci acasă cu dorul de colinele acestui loc de lume până când vei reveni data viitoare.

Panoul de mulțumiri de la ieșirea din expoziție număra peste 40 de nume care au contribuit la realizarea acestui eveniment estetic. Printre ele, nume de companii și nume de oameni care au pus împreună resurse și talent pentru bucuria cât mai multor vizitatori.

Expoziția mai poate fi vizitată până pe 16 august după următorul program: miercuri - duminică: 12:00 - 20:00, la adresa Sibiu, Mânăstirea Ursulinelor, Gen. Magheru 34-36.

Accesul în expoziție se face până la orele 19:30. Curatoriată de Liviana Dan, expoziția este gândită ca un parcurs amplu prin temele recurente ale artistului: natura, loc, teatru și dimensiunea spirituală. În paralel, proiectul contribuie și la activarea clădirii: Ambulanța pentru Monumente intervine pentru punerea în siguranță a unei părți a acesteia. Veniturile din bilete vor susține activitatea Ambulanței pentru Monumente pentru proiecte viitoare.

Transilvania | Extravaganza este un eveniment organizat de Fundația Ștefan Câlția, Galeria Posibilă și Asociația Galeria Artep, în colaborare cu Muzeul Național Brukenthal și Festivalul Internațional de Teatru Sibiu. Proiectul este susținut de Rețeaua de Sănătate Regina Maria și CEC Bank, parteneri strategici Transilvania | Extravaganza.