Știri din Turism

Secretele celei mai vechi catedrale din România

Zidită pe ruinele unui castru roman și supraviețuitoare a invaziilor tătare, Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia surprinde printr-o fațadă asimetrică, amintirea unei explozii devastatoare și mormântul lui Iancu de Hunedoara.

De Ion-Oroles Manolache · Actualizat 4 minute de citit
catedrala-romano-catolica-alba-iulia-stiri-din-turism-ro
Descoperă povestea celei mai vechi catedrale din România! Zidită din ruine romane, Catedrala din Alba Iulia adăpostește mormântul lui Iancu de Hunedoara.

Piatră antică și tragedii medievale

Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” este prima construcție ridicată în perimetrul actualei Cetăți Alba Carolina și deține două recorduri naționale absolute: se distinge drept cea mai veche și, totodată, cea mai lungă catedrală din România. Acest monument de excepție îmbină armonios patru mari stiluri arhitecturale: romanic, gotic, renascentist și baroc. Istoria lăcașului de cult începe în secolul al XI-lea, odată cu întemeierea Episcopiei Romano-Catolice a Transilvaniei și ridicarea primei biserici. Invazia tătară din 1241 a adus distrugerea acesteia, astfel că șantierul actualului edificiu s-a deschis în 1246 și s-a închis abia în 1291. Pentru a înălța masiva construcție, meșterii au refolosit blocuri de piatră cioplită luate direct din ruinele vechiului castru roman al Legiunii a XIII-a Gemina. Tragediile nu au ocolit noul edificiu: în timpul răscoalei sașilor din 1277, focul a mistuit clădirea, ucigând cei aproximativ 2.000 de refugiați aflați înăuntru.

Un turn în sud și o explozie la nord

Din punct de vedere arhitectural, fațada vestică se remarcă prin asimetria turnurilor sale, care îi oferă o înfățișare unică de fortificație. Turnul sudic are o înălțime impresionantă de 62 de metri și s-a ridicat în etape, de-a lungul a patru secole. În schimb, turnul nordic nu a fost terminat niciodată, fiind ulterior distrus de explozia unui depozit de praf de pușcă în anul 1603. Un element arhitectural de excepție este Capela Lazo, adăugată pe latura de nord în 1512, considerată astăzi cea mai importantă creație a Renașterii transilvănene.

Morminte pentru voievozi, principi și episcopi

Interiorul catedralei servește drept panteon pentru personalități istorice marcante. Aici se găsesc monumentele funerare ale celebrului voievod Iancu de Hunedoara, eroul de la Belgrad în cinstea căruia bat clopotele catolice la ora 12:00, ale fratelui său, Ioan, și ale fiului său, Ladislau. De asemenea, edificiul adăpostește sarcofagele familiei Zapolya, regina Izabella și Ioan Sigismund, primul Principe al Transilvaniei. Într-o criptă separată odihnesc episcopii romano-catolici din ultimii 200 de ani.

Aflată în prezent în proprietatea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, care deservește aproximativ 440.000 de credincioși din Transilvania, catedrala rămâne un obiectiv turistic de prim rang, vizitat intens de români și străini. Monumentul se deschide zilnic pentru vizitare, între orele 09:00 și 18:00. Accesul este gratuit, iar ghizii locali sunt disponibili pentru tururi detaliate ce aduc la viață istoria acestui veritabil martor al mileniilor.

O veche sculptură romanică

Dincolo de arhitectura sa impunătoare și de panteonul ilustru pe care îl găzduiește, Catedrala Romano-Catolică ascunde la interior o comoară inestimabilă a artei medievale: basorelieful „Maiestas Domini” (Slava Domnului). Situată în zona portalului sudic al edificiului, această capodoperă în piatră datează din secolul al XII-lea și este recunoscută de istoricii de artă drept una dintre cele mai vechi sculpturi romanice păstrate în România. Piatra fin dăltuită, care a supraviețuit miraculos incendiilor devastatoare, invaziilor tătare și trecerii timpului, reprezintă o mărturie excepțională a rafinamentului artistic din perioada medievală timpurie. Mai mult, începuturile construcției acestei catedrale datează aproximativ cu cele ale celebrei Notre-Dame din Paris.

Codex Aureus - evangheliarul imperial scris cu aur

La doar câțiva pași de ieșirea din catedrală, în perimetrul Cetății Alba Carolina, vizitatorii pot explora un alt obiectiv inedit și de o valoare mondială incalculabilă, strâns legat de istoria ecleziastică a locului: Biblioteca Batthyaneum. Fondată în anul 1798 de episcopul romano-catolic Ignác Batthyány într-o fostă mănăstire a ordinului trinitarian, clădirea adăpostește jumătate din faimosul Codex Aureus (Evangheliarul de la Lorsch). Cealaltă parte a manuscrisului, care cuprinde Evangheliile după Luca și Ioan, se află în colecțiile Biblioteca Apostolică Vaticană din Roma. Acest manuscris iluminat spectaculos, creat la începutul secolului al IX-lea la comanda curții lui Carol cel Mare și scris integral cu cerneală de aur, a fost inclus recent pe lista UNESCO „Memory of the World”. Pergamentul purpuriu pe care este scris Codex Aureus imită tradiția imperială romană. În Antichitate, manuscrisele scrise cu aur pe pergament purpuriu erau rezervate exclusiv împăraților. Prezența sa la Alba Iulia transformă vecinătatea celei mai vechi catedrale din România într-un important reper cultural și spiritual european.

Distribuie:
Ion Oroles Manolache
Ion-Oroles Manolache

Jurnalist

Sunt Ion-Oroles Manolache, jurnalist și fotoreporter. Contactul cu jurnalismul și fotografia l-am avut la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, iar Școala de Artă m-a învățat să privesc diferit lumea, prin limbajul vizual. Prima experiență în presă o am din timpul facultății, la ziarul Evenimentul Zilei. Am lucrat ca jurnalist și fotoreporter pentru Cotidianul.ro și CotidianulHD.ro. Știridinturism.ro mă împinge să explorez noi perspective. Pentru mine, a călători înseamnă a descoperi, însă experiența capătă sens și împlinire atunci când este împărtășită. Sursele mele de inspirație: literatura, creațiile marilor nume ale jurnalismului, fotografiei și picturii, proiectele în care mă implic, oamenii și poveștile lor. Caut să fiu o prezență discretă, să respect momentele și faptele fără să le influențez în vreun fel. Este esența actului jurnalistic. Astfel, creația vizuală și narativă va fi percepută ca adevărată în momentul revederii de peste ani, iar emoțiile trăite vor fi autentice, ca o întoarcere reală în timp.