Criza kerosenului: ce înseamnă pentru zborurile din Europa
Prețul kerosenului aviatic a crescut cu 95% în șase săptămâni. Patru aeroporturi italiene au introdus raționalizarea combustibilului. SAS (Scandinavian Airlines) anulează cel puțin 1.000 de zboruri în aprilie. Ryanair nu exclude tăieri în programul de vară. Conform unei analize publicate de Euronews, aviația europeană intră într-o perioadă în care disponibilitatea fizică a combustibilului devine tot mai incertă.
Hormuz: unde a început criza
Totul a pornit pe 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israelul au lansat atacuri militare asupra Iranului. Contraofensiva Teheranului asupra infrastructurii energetice din Golf a dus la închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz — un coridor maritim prin care trec în mod normal circa 20% din exporturile globale de petrol brut.
Pentru Europa, miza este directă: cel puțin 42% din importurile maritime de combustibil ale UE-27 și Marii Britanii treceau prin această strâmtoare, potrivit lui George Shaw, analist senior la firma de informații comerciale Kpler.
Ultimele tancuri cu kerosen încărcate din Golful Persic înaintea blocajului urmau să ajungă în porturile europene în jurul datei de 10 aprilie, conform Argus Media. După această dată, volumele de import pot scădea semnificativ, dacă ruta nu se redeschide sau nu sunt securizate alternative.
Ce se întâmplă deja în aeroporturi
Restricțiile nu sunt doar teoretice. La Milano Linate, Bologna, Veneția și Treviso, Air BP Italia — divizia de aviație a grupului British Petroleum — a impus un plafon de 2.000 de litri de combustibil per aeronavă pentru zborurile scurte. Calculele tehnice ale piloților, citate de Corriere della Sera, arată că această cantitate asigură mai puțin de o oră de autonomie pentru aeronave precum Boeing 737 sau Airbus A320 — insuficientă pentru rute interne precum Veneția–Sicilia, fără realimentare intermediară.
Prioritatea explicită în buletinele transmise operatorilor aeroportuari: zboruri de ambulanță, zboruri de stat și curse cu durată de peste trei ore.
Grupul Save, care administrează aeroporturile din Veneția și Treviso, a precizat că dificultățile sunt legate de un singur furnizor și că operațiunile intercontinentale și Schengen nu sunt afectate. Aeroportul din Perugia a confirmat agenției Ansa că stocurile de siguranță sunt suficiente pentru trei-patru săptămâni.
Răspunsul companiilor aeriene
Companiile aeriene cu acoperire financiară limitată sau fără contracte de hedging (protecție împotriva riscului) sunt cele mai expuse. Shaw avertizează că până și strategiile extinse de acoperire a riscului nu sunt imune: transportatorii care se acoperă doar pe prețul petrolului brut rămân vulnerabili față de decalajul semnificativ dintre acesta și prețul efectiv al kerosenului.
SAS a anunțat anularea a cel puțin 1.000 de zboruri în aprilie. Air France-KLM, Cathay Pacific, Air India și Qantas au majorat deja tarifele. Ryanair a declarat că stocurile sunt garantate până la sfârșitul lui mai, dar nu exclude anulări de vară dacă războiul din Iran continuă.
Shaw anticipează că luna mai ar putea fi „mai dificilă", cu tarife mai mari, suprataxe de combustibil și reduceri de capacitate, inclusiv eliminarea rutelor nerentabile. „Aceste măsuri, ca urmare a costurilor ridicate ale combustibilului pentru avioane, vor duce la o reducere a cererii", a adăugat el.
Stocuri și autonomie: o imagine neuniformă
O estimare Argus Media, bazată pe date Eurostat, indică rezervele comerciale disponibile per țară: aproximativ trei luni în Marea Britanie, patru în Portugalia, cinci în Ungaria, șase în Danemarca, șapte în Italia și Germania și opt în Franța și Irlanda. Cifrele sunt orientative și nu reprezintă proiecții guvernamentale oficiale.
Anita Mendiratta, consilier special al Secretarului General al UN Tourism, explică de ce aceste stocuri pot fi înșelătoare: „Combustibilul pentru avioane nu poate fi stocat în cantități mari la aeroporturi, deoarece sistemul se bazează pe livrări continue prin rafinării și conducte. Asta înseamnă că până și întreruperi scurte pot crea rapid provocări operaționale, în special la aeroporturile mari."
Ce face UE și unde sunt alternativele
Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a aprobat pe 11 martie eliberarea a 400 de milioane de barili din rezervele strategice globale — cea mai mare intervenție de urgență din istoria organizației, de peste două ori mai mare decât cea declanșată după invazia Rusiei în Ucraina. Directorul executiv Fatih Birol a calificat provocările actuale drept „fără precedent ca amploare".
Exporturile americane de combustibil pentru avioane spre Europa au atins în martie cel mai ridicat nivel lunar, apropiindu-se de 400.000 de tone. Dar cifra rămâne mult sub cele 1,4 milioane de tone importate de UE-27 și Marea Britanie în mai 2025 — decalajul este considerabil.
Comisia Europeană nu deținea, la momentul declarațiilor, o imagine completă a stocurilor disponibile per stat membru. „Este absolut esențial să ne reunim cu statele membre pentru a afla direct de la ele exact unde se situează și orice măsuri suplimentare vor fi luate pe baza feedback-ului primit.", a declarat Anna-Kaisa Itkonen, purtătoarea de cuvânt a Comisiei.
Țările cu capacitate proprie de rafinare — Germania, Italia, Spania, Olanda — sunt considerate mai bine poziționate pentru a gestiona șocul pe termen scurt și mediu.
Surse: Euronews (euronews.com), Argus Media, Kpler, IEA, Corriere della Sera, Die Welt, Ansa
Jurnalist
Sunt Ion-Oroles Manolache, jurnalist și fotoreporter. Contactul cu jurnalismul și fotografia l-am avut la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, iar Școala de Artă m-a învățat să privesc diferit lumea, prin limbajul vizual. Prima experiență în presă o am din timpul facultății, la ziarul Evenimentul Zilei. Am lucrat ca jurnalist și fotoreporter pentru Cotidianul.ro și CotidianulHD.ro. Știridinturism.ro mă împinge să explorez noi perspective. Pentru mine, a călători înseamnă a descoperi, însă experiența capătă sens și împlinire atunci când este împărtășită. Sursele mele de inspirație: literatura, creațiile marilor nume ale jurnalismului, fotografiei și picturii, proiectele în care mă implic, oamenii și poveștile lor. Caut să fiu o prezență discretă, să respect momentele și faptele fără să le influențez în vreun fel. Este esența actului jurnalistic. Astfel, creația vizuală și narativă va fi percepută ca adevărată în momentul revederii de peste ani, iar emoțiile trăite vor fi autentice, ca o întoarcere reală în timp.