Plajele Spaniei dispar

Montgat: de la sute de metri de plajă la 20

La nord de Barcelona, pe coasta catalană, impactul este vizibil cu ochiul liber. Bruno Cambre, 37 de ani, pescuiește aproape zilnic pe mica fâșie de plajă rămasă la Montgat. „Acum patru sau cinci ani, nisipul se întindea până la 500–700 de metri. Acum nu mai sunt mai mult de 20 de metri", spune el. Furtunile au scos la suprafață stânci îngropate cândva sub bancuri largi de nisip, iar casele pescarilor, adaugă Cambre, „vor dispărea în timp".

Situația este critică și pentru infrastructura din zonă: linia de cale ferată care leagă Barcelona de Mataró urmează exact conturul coastei, iar spațiul dintre șine și valuri se micșorează cu fiecare iarnă.

La sud de Barcelona, stațiunile sunt strânse între o mare tot mai agitată și o faleză densă, blocată de promenade și clădiri. Plajele se îngustează vizibil în sezonul rece.

Greenpeace: „Vom începe să pierdem plaje în zece ani"

Tabloul nu este izolat. Într-un raport publicat în iulie 2024, Greenpeace Spania avertizează că țara „va începe să piardă plaje în următorii zece ani" și că jumătate din suprafața actuală a plajelor ar putea dispărea până în 2050. Raportul identifică peste 500 de puncte vulnerabile de-a lungul litoralului.

Soluția clasică — adus nisip, turnat ciment, refăcut pavajul înainte de sezon — este „foarte costisitoare și foarte ineficientă", spune Carla García Lozano, profesoară de geografie fizică la Universitatea din Girona, care urmărește de șase ani evoluția plajelor din Calafell. Regenerarea naturală are loc, explică ea, dar „numai în zone cu un grad ridicat de naturalitate" — ceea ce în dreptul stațiunilor urbanizate practic nu mai există.

Calafell testează altceva: demontarea promenadei

Calafell, un oraș cu 30.000 de locuitori aflat la sud de Barcelona, dependent în mare măsură de turism, a ales să experimenteze. În ultimii ani, autoritățile locale au demolat 800 de metri pătrați de promenadă, au eliminat două diguri, au instalat bariere din stuf pentru a reține nisipul și a favoriza formarea de dune, au mutat nisipul din zonele cu exces în cele deficitare și au utilizat drone pentru monitorizarea bancurilor.

Rezultatele sunt concrete: „Într-o zonă de 4.500 de metri pătrați, am câștigat 1.000 de metri cubi de nisip", spune García Lozano. „În medie, asta înseamnă un strat de 25 de centimetri, dar în unele zone se ajunge la un metru și jumătate."

Adjunctul pentru Mediu al orașului, Aron Marcos Fernández, confirmă că demolarea a dat rezultate și că municipalitatea ia în calcul extinderea măsurii. El pledează totuși pentru echilibru: „Trebuie să înțelegem rolul social pe care plaja îl joacă în comunitate."

Sitges păstrează promenada. Alte orașe elimină parcările

Nu toate localitățile merg pe același drum. În Sitges, stațiune cunoscută la sud de Barcelona, autoritățile au ales să refacă dunele, dar nu intenționează să atingă promenada construită acum un secol. „Populația desfășoară acolo o mulțime de activități. Face parte din istoria orașului", spune primarul Aurora Carbonell.

Alte orașe costiere din jur aleg o cale intermediară: elimină parcările de la marginea plajei, debarcaderele și barurile amplasate direct pe nisip, pentru a lăsa mai mult spațiu litoral să funcționeze natural.

Miza economică nu poate fi ignorată

Spania primește aproape 100 de milioane de turiști anual, majoritatea atrași de soare și plajă. Turismul reprezintă peste 13% din PIB-ul țării și susține aproape 3 milioane de locuri de muncă, potrivit datelor World Travel & Tourism Council (2024). O coastă degradată nu este doar o problemă de mediu — este o amenințare directă la adresa celei mai importante industrii a țării.

Tensiunea dintre refacerea naturală a litoralului și menținerea infrastructurii turistice nu are o soluție simplă. Cercetătorii sunt însă de acord asupra unui lucru: ciclul anual de nisip adus și spălat de valuri nu mai reprezintă o soluție pe termen lung.