Cristina Iliescu, Colinele Transilvaniei: Vom readuce la viață rețetele locale uitate prin caietele bunicilor

Originea destinației și certificarea ecoturistică

StiriDinTurism.ro: Colinele Transilvaniei există ca inițiativă de dezvoltare și ecoturism din 2012, iar Asociația Colinele Transilvaniei, înființată în 2022, reunește cinci ONG-uri și colaborează cu 44 de unități administrativ-teritoriale din județele Sibiu, Mureș și Brașov. Cum s-a ajuns la acest parteneriat și cum reușiți să coordonați interese diferite, fără ca asociația să aibă putere administrativă asupra vreunei autorități publice?

Cristina Iliescu: Inițiativa dezvoltării destinației de ecoturism Colinele Transilvaniei a pornit din colaborarea mai multor organizații care lucrau în zonă, pentru conservarea naturii, protejarea patrimoniului și dezvoltarea comunităților din zona dintre Sighișoara - Mediaș - Sibiu - Făgăraș și Rupea. Suprafața destinației coincide cu una din cele mai mari arii naturale protejate din România, în care sunt incluse siturile Natura 2000 Podișul Hârtibaciului (ROSPA0099 - care protejează habitate de păsări), Sighișoara - Târnava Mare (ROSCI0227 - cu peisaj mozaicat de pajiști, păduri seculare și ecosisteme tradiționale) și Rezervația de stejari seculari Breite, din apropierea Sighișoarei.

În 2012, din consultările pentru scrierea Strategiei de vizitare, parte din Planul de management pentru această arie naturală protejată, a apărut nevoia dezvoltării unei identități comune de destinație turistică. În 2015 a fost creată o unitate de management care să facă legătura dintre organizații, autorități, operatori economici și comunități. Asociația Colinele Transilvaniei, în forma actuală, a consolidat această colaborare. Destinația cuprinde 44 de comune și orașe din județele Sibiu, Mureș și Brașov.

Nu avem autoritate administrativă asupra primăriilor și nici nu ne propunem acest lucru. Rolul nostru este de actor care și-a asumat managementul destinației, cu susținerea autorităților locale și județene și suntem recunoscuți la nivel de minister, prin certificarea destinației. Avem rol de coordonare și facilitare a colaborării între diferiții actori din destinației. Construim colaborarea prin proiecte concrete: trasee, promovare, evenimente, educație, colectarea datelor, dezvoltarea rețelei de ecoturism, certificarea sau recunoașterea ca exemplu de bună practică.

O primărie se implică atunci când vede utilitatea colaborării pentru comunitate și când există încredere. De aceea, nu venim cu o agendă impusă, ci încercăm să identificăm punctul în care interesul local se întâlnește cu interesul destinației. Uneori este vorba despre un traseu turistic, alteori despre un eveniment, despre promovarea unui sat sau despre sprijinirea antreprenorilor locali din turism. Fiecare UAT e un caz aparte și îl tratăm ca atare.

Coordonarea unei zone atât de mari nu înseamnă că toți partenerii trebuie să gândească la fel, ci că acceptă câteva obiective comune: păstrarea patrimoniului natural și cultural, creșterea calității serviciilor, prelungirea șederii turiștilor și păstrarea unei părți cât mai mari din valoarea economică în comunități.

StiriDinTurism.ro: Certificarea de destinație ecoturistică, acordată de Ministerul Turismului, este valabilă trei ani. Ce înseamnă, în activitatea de zi cu zi, păstrarea acestui standard?

Cristina Iliescu: Certificarea destinațiilor ecoturistice este voluntară și se acordă după evaluarea unor criterii care privesc atractivitatea, accesibilitatea, interpretarea patrimoniului, managementul destinației, conservarea naturii, infrastructura, oferta turistică, implicarea comunităților, informarea vizitatorilor, dar și impactul (pozitiv sau negativ) asupra mediului și comunităților din destinație.

În practică, aceasta înseamnă să urmărim permanent starea traseelor și elementelor de informare turistică, să lucrăm cu operatorii pentru îmbunătățirea serviciilor, să promovăm activități cu impact redus, să lucrăm pe partea de educație și responsabilizare, atât pentru comunitate, cât și pentru operatori, să colectăm date despre vizitatori și să intervenim atunci când apar practici incompatibile cu ecoturismul.

Înseamnă și să avem conversații uneori dificile. Nu orice activitate care poate aduce turiști este automat potrivită unei destinații ecoturistice. Trebuie să analizăm impactul asupra naturii, asupra patrimoniului, asupra vieții oamenilor care locuiesc aici și asupra imaginii destinației pe termen lung.

Păstrarea standardului înseamnă, în esență, coerență între ceea ce spunem în promovare și ceea ce se întâmplă efectiv în teren, ceea ce poate fi, de multe ori o provocare în sine.

Turism sustenabil, în practică

StiriDinTurism.ro: Ați spus că ecoturismul înseamnă „faci turism, dar gândește-te și la cei care vin după tine”. Vă rog să dați un exemplu concret, dintr-un sat din destinație, care ilustrează bine această idee și, bineînțeles, cum o realizează în practică.

Cristina Iliescu: Alma Vii este un exemplu bun. Acolo, patrimoniul nu a fost tratat doar ca decor pentru turism. Restaurarea și refuncționalizarea bisericii fortificate au fost însoțite de consultări cu comunitatea, cursuri pentru oamenii din sat și dezvoltarea unor servicii turistice care valorifică responsabil casele tradiționale, produsele locale și peisajul.

Un turist poate vizita biserica fortificată, poate rămâne peste noapte într-o casă tradițională restaurată, poate lua masa cu produse locale și poate face o drumeție spre Moșna sau în jurul satului. Astfel, banii nu se opresc la intrarea în monument, ci circulă între mai mulți oameni: gazde, gospodine, ghizi, producători și persoane implicate în întreținerea patrimoniului. În același timp, clădirile sunt restaurate păstrându-li-se caracterul, iar experiențele sunt dezvoltate la o scară compatibilă cu satul. Nu construim o atracție care consumă locul, ci un sistem în care turismul contribuie la păstrarea lui.

Aceasta înseamnă să te gândești la cei care vin după tine: să lași biserica, casa, pajiștea și comunitatea într-o stare cel puțin la fel de bună ca aceea în care le-ai găsit.
Este însă important să spunem că Asociația Colinele Transilvaniei nu a construit singură ceea ce vedem astăzi. Destinația se bazează pe munca unor organizații fondatoare cu peste 20 de ani de experiență, care au pus bazele dezvoltării actuale și continuă să susțină comunitățile și operatorii din zonă:

·       Fundația Mihai Eminescu Trust a avut un rol esențial în dezvoltarea comunităților precum Alma Vii, Mălâncrav, Archita sau Viscri (și nu numai), prin restaurarea patrimoniului, implicarea localnicilor și crearea unor oportunități economice legate de păstrarea specificului local.

·       Fundația ADEPT Transilvania a inițiat primele trasee de bicicletă care au stat la baza rețelei existente astăzi și a promovat constant o agricultură sustenabilă, capabilă să protejeze pajiștile, biodiversitatea și peisajul cultural în fața presiunii agriculturii intensive care consumă resursele, nelăsând timp resurselor naturale să se regenereze.

·       Asociația Mioritics a inițiat numeroase proiecte de punere în valoare a patrimoniului cultural, a contribuit la extinderea rețelei de trasee și a fost, timp de opt ani, organizația-suport a inițiativei Colinele Transilvaniei.

·       Asociația Județeană de Turism Sibiud dezvoltă programe strategice precum Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană și Anii Drumeției, care au contribuit la trecerea ecoturismului dintr-o zonă de nișă către publicul larg.

·       Fundația Biserici Fortificate promovează monumentele emblematice ale regiunii și dezvoltă concepte noi, precum Fortivacation, prin care spațiile fortificate din jurul bisericilor sunt reconvertite în spații de primire pentru turiști, fără a-și pierde caracterul și funcția patrimonială.

Rolul nostru este, în mare măsură, să unim aceste puncte: să oferim coerență inițiativelor, să facilităm colaborarea dintre organizații, comunități, autorități și operatori și să le punem în valoare într-un context turistic responsabil.

StiriDinTurism.ro: Rețeaua de ecoturism reunește pensiuni de până la 15 camere - plafonul legal pentru această categorie de structuri de primire turistice din România. Există presiunea de a crește capacitatea de cazare peste acest prag? În ce fel se gestionează situația în astfel de cazuri, de exemplu într-o perioadă cu flux constant ridicat de vizitatori?

Cristina Iliescu: Există presiune în anumite sate și în anumite perioade, mai ales în timpul verii sau al evenimentelor mai mari. Totuși, într-o destinație rurală, soluția nu trebuie să fie automat extinderea continuă a unui singur spațiu de cazare sau operator.

Încurajăm distribuirea vizitatorilor între mai multe proprietăți și între sate apropiate. Dacă o pensiune din Biertan este ocupată, turistul poate fi orientat spre vecinii din sat sau chiar spre satele învecinate, precum Richiș sau Copșa Mare. Astfel, beneficiul economic ajunge la mai multe familii și evităm concentrarea excesivă într-un singur loc.

Un model interesant este albergo diffuso, dezvoltat în Italia: un „hotel dispersat”, în care camerele sunt amenajate în mai multe case existente din același sat, iar recepția și serviciile sunt coordonate în comun. Modelul contribuie la recuperarea clădirilor tradiționale și implică și alte servicii, precum: puncte gastronomice, magazine, producători și alți furnizori locali, astfel încât satul, și nu o singură clădire, devine spațiul experienței turistice.

Nu ne opunem dezvoltării afacerilor, dar aceasta trebuie adaptată infrastructurii, resurselor și caracterului localității. Uneori este mai sănătos să existe trei case de oaspeți mici, care colaborează, decât o structură mare care schimbă echilibrul satului. De aceea, am dezvoltat ideea rețelei de ecoturism Colinele Transilvaniei, care să faciliteze aceste colaborări.

Provocări din teren și modele replicabile

StiriDinTurism.ro: Care a fost, până acum, cea mai dificilă provocare pe care ați rezolvat-o direct cu o comunitate sau cu o primărie din destinație?

Cristina Iliescu: Una dintre cele mai dificile provocări este construirea unui mecanism de intervenție pentru traseele care traversează teritorii administrate de instituții și proprietari diferiți. Un traseu poate trece, în aceeași zi, prin domeniul public al unei comune, pădure administrată de un ocol silvic, pășuni private și terenuri agricole. După furtuni, de exemplu, pot apărea arbori căzuți, podețe deteriorate sau porțiuni devenite impracticabile. Chiar acum ne confruntăm cu o astfel de situație pe traseele din jurul Sighișoarei. A trebuit să evaluăm problema, să informăm turiștii, să recomandăm variante alternative și să identificăm instituția care putea interveni legal asupra fiecărui segment. Provocarea este nu doar îndepărtarea unuia sau mai multor copaci într-un orizont de timp rapid și respectând prevederile legale, dar mai ales faptul că nu exista un singur administrator responsabil pentru întregul traseu. Am reușit să clarificăm responsabilitățile și să creăm relații de lucru mai directe cu autoritățile și administratorii terenurilor. Această muncă este mai puțin vizibilă decât promovarea, dar este esențială. O destinație funcțională are nevoie nu doar de trasee trasate pe hartă, ci și de proceduri prin care problemele din teren sunt semnalate, asumate și rezolvate în cel mai scurt timp posibil, pentru că sezonul turistic e destul de scurt.

StiriDinTurism.ro: Din experiența Colinelor Transilvaniei, ce elemente ale acestui model considerați că pot fi reproduse relativ simplu în alte zone rurale din România, și care sunt acelea strict legate de specificul local și nu pot fi copiate?

Cristina Iliescu: Pot fi reproduse mecanismele de lucru: o structură de management a destinației, o rețea de operatori care aderă la valori comune, întâlniri regulate, mentorat, standarde de calitate, calendare comune, colectarea datelor și colaborarea între turism, agricultură, cultură și conservarea naturii. Se poate reproduce și principiul de a porni de la resursele existente, nu de la construirea artificială a unor atracții. Fiecare zonă rurală are povești, produse, peisaje, meșteșuguri și oameni care pot deveni parte a unei experiențe turistice, dacă sunt documentate temeinic și cinstit și prezentate profesionist.

Nu pot fi copiate bisericile fortificate, arhitectura satelor săsești, peisajul mozaicat de pajiști și păduri sau istoria multiculturală a sudului Transilvaniei. Nu poate fi copiată nici poziționarea între Sibiu, Sighișoara și Brașov, trei atractii turistice de marcă ale țării. Ceea ce ar fi greșit este copierea formei fără înțelegerea fondului: să construiești pensiuni „în stil săsesc” într-o zonă care are o altă arhitectură sau să imporți un brunch fără legătură cu produsele și comunitatea locului. Modelul replicabil nu este imaginea Colinelor, ci metoda: identifici valorile locale, construiești încredere și creezi un sistem prin care turismul contribuie la păstrarea lor. Și aici ma refer la toate valorile locale, chiar și cele care sunt poate incomode sau se vor a fi uitate - toate fac parte din povestea unui loc, așa cum toate greșelile și eșecurile definesc succesul din viața unui om. Și merită puse în valoare, pentru că aduc savoarea locală care doar așa devine unică.

Cazare, comunitate de gazde și prețuri

StiriDinTurism.ro: Rețeaua de ecoturism reunește numeroși colaboratori - case de oaspeți, ghizi locali, puncte gastronomice, mici tur-operatori. Cum ați construit această comunitate, mai ales cu proprietarii care transformă șuri sau case tradiționale săsești în spații de cazare?

Cristina Iliescu: Comunitatea nu a fost construită printr-o singură campanie de înscriere, ci este un demers viu și continuu. Comunitatea se construiește prin ani de lucru pe teren, la firul ierbii, direct cu oamenii. Am mers în sate, am vizitat operatorii, am organizat sute de întâlniri (de grup sau individuale) și sesiuni de mentorat și am creat oportunități prin care operatorii să lucreze împreună. Rețeaua include spații de cazare, ghizi, puncte gastronomice, producători, meșteșugari, tour-operatori și organizații care aderă la principii comune de turism sustenabil.
Promovarea vine după clarificarea produsului, nu înainte. Îi sprijinim pe proprietari să înțeleagă cine este clientul lor, ce experiență oferă, ce costuri au, cum stabilesc prețurile și cum colaborează cu ceilalți operatori din sat. Chiar în această perioadă am demarat un nou program în acest sens, un Centru de antreprenoriat în ecodestinație, ColineBizz Hub, care își propune să aprofundeze aceste detalii cu 30 dintre ei, în baza unui proces de selecție.
O rețea funcționează atunci când oamenii nu se consideră doar concurenți, ci înțeleg că o experiență bună oferită de vecin crește încrederea turistului în întreaga destinație.

StiriDinTurism.ro: Concret, cum reușesc acești proprietari să transforme o șură sau o casă tradițională săsească, adesea neîngrijită sau degradată, într-un spațiu de cazare funcțional și certificat? Există un model de finanțare întâlnit cel mai des în astfel de proiecte - fonduri europene, credite bancare, sprijin din partea autorităților locale sau resurse proprii ale familiei - și cât de greu este accesul la aceste resurse pentru un proprietar dintr-un sat?

Cristina Iliescu: Primul pas trebuie să fie evaluarea clădirii de către specialiști care cunosc arhitectura tradițională a locului. Este important să fie identificate structura, materialele care pot fi recuperate, problemele de umiditate, acoperișul și intervențiile anterioare care au afectat clădirea.
Apoi trebuie găsit echilibrul dintre confort și autenticitate. Turistul are nevoie de baie, încălzire, siguranță, apă și condiții corecte de cazare, dar acestea pot fi introduse fără a distruge tâmplăria, volumele, zidăria sau curtea tradițională.

Nu există un singur model de finanțare. Cele mai multe proiecte folosesc un amestec de resurse proprii, muncă a familiei, investiții etapizate, granturi și, în unele cazuri, credite. Fondurile europene sau programele GAL-urilor din regiune pot ajuta, dar necesită cofinanțare, documentație, achiziții și capacitatea de a susține cheltuielile până la rambursare.
Autoritățile locale contribuie mai ales indirect, prin infrastructură, acces, apă, canalizare, iluminat, gestionarea deșeurilor și proceduri administrative previzibile. Rareori o primărie poate finanța direct renovarea unei proprietăți private.

Accesul la resurse rămâne dificil pentru proprietarii mici. De aceea, finanțarea trebuie însoțită de consultanță tehnică și economică. Un grant fără un plan realist poate produce o clădire renovată, dar nu neapărat o afacere viabilă.

StiriDinTurism.ro: Ce înseamnă pentru un turist care alege o pensiune din rețeaua certificată, față de o cazare oarecare din aceeași zonă - ce garanții sau ce experiență diferită primește?

Cristina Iliescu: Aș face o distincție importantă: destinația Colinele Transilvaniei este certificată ca destinație ecoturistică. Unitățile de cazare au propriile clasificări și autorizații legale, iar noi le selectăm și le recomandăm în cadrul rețelei pe baza unor criterii și angajamente comune.

Turistul nu primește o experiență standardizată ca într-un lanț hotelier. Tocmai diversitatea este valoroasă. Primește însă o mai mare probabilitate ca proprietarul să cunoască zona, să poată recomanda trasee și producători, să colaboreze cu ghizi locali și să respecte patrimoniul și comunitatea.

Apartenența unui spațiu de cazare la rețeaua de ecoturism înseamnă că ne interesează utilizarea produselor locale, reducerea risipei, gestionarea responsabilă a resurselor, păstrarea caracterului construcțiilor și promovarea activităților compatibile cu ecoturismul.

O pensiune bună din rețea nu oferă doar un pat. Ea îl ajută pe turist să înțeleagă locul: unde poate mânca, cine produce brânza, cum poate vizita biserica, ce traseu este potrivit și ce reguli trebuie respectate în natură și în sat.

StiriDinTurism.ro: Certificarea și standardele impuse operatorilor influențează în vreun fel prețul final plătit de turist?

Cristina Iliescu: Standardele pot influența costurile, dar nu există o regulă prin care apartenența la rețea să determine automat un anumit preț. Fiecare operator își stabilește tarifele în funcție de investiție, capacitate, sezon, servicii și poziționare. Restaurarea corectă a unei case tradiționale este mai costisitoare decât o renovare rapidă cu materiale standard. La fel, produsele cumpărate de la mici producători locali, întreținerea unei grădini și personalul bine pregătit au costuri reale.

Pe de altă parte, sustenabilitatea nu trebuie transformată într-o justificare pentru orice tarif. În rețea discutăm deseori despre transparență, despre raportul dintre preț și experiența oferită și mai ales, despre autenticitate, un termen care și-a diluat sensul destul de mult în turismul românesc de azi. Turismul rural de calitate nu trebuie să fie neapărat ieftin, dar trebuie să fie corect. Turistul trebuie să înțeleagă pentru ce plătește și ce parte din valoare rămâne în comunitate.

Trasee, siguranță și natură

StiriDinTurism.ro: Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac drumeții sau bicicliștii care vin pentru prima dată în zonă, pe trasele turistice marcate, și ce riscuri reale întâlnesc - de la câinii de la stână, la posibile întâlniri cu animale sălbatice? Ce este recomandat să facă un turist care se confruntă efectiv cu o astfel de situație pe traseu, cum ar trebui să reacționeze și pe cine poate apela dacă are nevoie de ajutor?

Cristina Iliescu: Cele mai frecvente greșeli sunt subestimarea distanțelor, plecarea fără suficientă apă (suntem o zonă colinară și, contrar aparențelor, izvoarele nu sunt atât de dese pe trasee), lipsa unei hărți descărcate, bazarea exclusivă pe semnalul telefonului și alegerea unui traseu fără verificarea vremii. După ploaie, din cauza solului lutos din regiune, anumite porțiuni de pământ sau iarbă pot deveni greu practicabile, mai ales pentru biciclete.

Recomandăm descărcarea traseului înainte de plecare, verificarea website-ului nostru pentru informații de ultimă oră privind starea traseelor, echipament adecvat (minim haine în straturi, pălărie de soare / pelerină de ploaie și mai ales, încălțăminte de drumeție, cu talpă antiaderentă, nu teniși, pantofi sport sau sandale de oraș), trusă de prim ajutor, baterie externă și informarea unei alte persoane asupra itinerarului. Nu toate zonele au acoperire GSM.

În apropierea unei stâne, biciclistul trebuie să coboare de pe bicicletă. Turistul nu trebuie să fugă, să țipe sau să lovească animalele. Este recomandat să rămână calm, să vorbească cu câinii, să se retragă lent și să folosească bicicleta sau rucsacul ca barieră, dacă este necesar. Prezența trebuie semnalată ciobanului, atunci când acesta poate fi văzut sau auzit. Ghidul de prevenție Via Transilvanica și Ghidul drumețului Anii Drumeției oferă informații detaliate despre interacțiunea cu animalele și pregătirea traseului.

În cazul animalelor sălbatice, regula este păstrarea distanței. Nu ne apropiem pentru fotografii, nu hrănim animalul, nu blocăm direcția sa de retragere și nu ne apropiem de pui. Ne îndepărtăm lent, fără să fugim și fără să provocăm animalul. Recomandăm deplasarea în grup (e și mai amuzant cu prietenii) și folosirea unui fluier.

Într-o urgență reală se apelează 112. Turistul trebuie să comunice traseul, ultima localitate traversată și, dacă este posibil, coordonatele GPS. Este important să nu confundăm disconfortul sau teama cu o urgență, dar nici să nu amânăm apelul atunci când există accidentări, dezorientare gravă sau pericol imediat.

StiriDinTurism.ro: Colinele Transilvaniei reprezintă a doua cea mai întinsă zonă din România cu statut de protecție, după Rezervația Biosferei Delta Dunării, însumând circa 260.000 de hectare de arii naturale protejate și situri Natura 2000. Ce înseamnă, pentru un vizitator, faptul că se află într-o arie Natura 2000, ce comportamente ar trebui evitate și de ce anume are nevoie acest ecosistem pentru a rămâne intact?

Cristina Iliescu: Natura 2000 este o rețea europeană creată pentru protejarea unor habitate și specii importante. Agricultura, turismul și alte activități pot continua atât timp cât nu afectează obiectivele de conservare ale sitului.

Pentru turist, regulile sunt simple: nu intră cu vehicule motorizate în afara drumurilor permise, nu aprinde focul, nu abandonează deșeuri, nu rupe plante, nu deranjează animalele și nu părăsește traseele în zonele sensibile. Muzica puternică, camparea necontrolată și apropierea de cuiburi sau adăposturi trebuie evitate.

Peisajul Colinelor nu are nevoie doar să fie „lăsat în pace”. Multe dintre pajiștile valoroase depind de cosit și pășunat tradițional. Ecosistemul poate fi afectat atât de exploatarea intensivă, cât și de abandonul complet.

Are nevoie de agricultură la scară mică, continuitatea utilizării responsabile a terenurilor, păstrarea coridoarelor ecologice și un turism care nu transformă natura într-un parc de distracții.

Gastronomie și producători locali

StiriDinTurism.ro: Punctele Gastronomice Locale certificate și brunch-urile tematice au devenit „un fenomen” în ultimii ani. Cum a apărut ideea, cum ați convins gospodinele și producătorii locali să se implice, și care sunt acele preparate specifice zonei pe care un turist ar trebui să le caute?

Cristina Iliescu: Brunch-urile transilvănene au apărut în 2008, primul eveniment fiind organizat la Biertan de echipa care avea să dezvolte ulterior Asociația My Transylvania. Ideea era ca mâncarea să devină o poartă de intrare către sat, comunitate, patrimoniu și peisaj, nu doar un bufet servit într-o locație rurală. Gospodinele nu au fost convinse prin discursuri despre marketing turistic. Au fost invitate să gătească ceea ce știau, cu ingrediente locale, și au văzut direct că munca lor este apreciată și remunerată. Evenimentele-pilot, încrederea și respectul pentru rețetele locale sunt mai importante decât promovarea.

Punctele Gastronomice Locale, inițiativă lansată de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, au creat un cadru legal prin care gospodăriile pot servi, la scară mică, meniuri bazate pe produse locale și rețete specifice zonei. Ele nu sunt restaurante în miniatură, ci experiențe gastronomice, oferite într-o gospodărie tradițională, de regulă pe bază de rezervare. În acest caz, efortul de convingere a vizat mai ales autoritățile sanitar-veterinare, deoarece aplicarea și interpretarea legislației diferă încă de la un județ la altul. Noi am contribuit la popularizarea conceptului, alături de echipele Grupurilor de Acțiune Locală, care au inclus în strategiile locale linii de finanțare destinate dezvoltării acestor mici afaceri. Iar acum, prin programul ColineBizz Hub, vom lucra cu aceste puncte gastronomice, pentru a readuce la viață rețetele locale uitate prin caietele bunicilor, pentru un plus de autenticitate.

Dacă ne întoarcem la gust și preparate, turistul ar trebui să caute lichiu sau hencleș (în toate variantele), supe și ciorbe de sezon, aromele de tarhon, tăiței de casă, tocane, preparate din carne după rețete locale, combinate cu sosuri de fructe, brânzeturi, pâine coaptă, dulcețuri, siropuri din fructe de sălbatice, cu nume demult uitate și preparate cu rabarbăr. Nu există însă o singură bucătărie a Colinelor. Gastronomia este rezultatul conviețuirii tradițiilor românești, săsești, maghiare și rome. Recomandarea noastră este ca turistul să nu caute doar un preparat „celebru”, ci să întrebe gazda ce se gătește în acel sezon și ce ingrediente provin din sat.

Instrumente digitale pentru turiști

StiriDinTurism.ro: Ce hărți, aplicații sau resurse online recomandați unui turist care își planifică o vizită în Colinele Transilvaniei - pentru trasee, pentru rezervarea unei cazări certificate sau pentru a găsi un punct gastronomic local? Cât de ușor se pot folosi aceste instrumente fără conexiune la internet, pe traseele mai izolate?

Cristina Iliescu: Pentru planificare recomandăm, în primul rând, website-ul Colinele Transilvaniei. Acolo sunt reunite recomandările noastre pentru trasee, cazări, locuri de luat masa, ghizi, experiențe și informații despre sate. Cazările și serviciile certificate ecoturistic sunt marcate în mod special în secțiunile aferente. Pentru numeroase trasee sunt disponibile fișiere GPS care pot fi descărcate înainte de plecare. Traseele din Colinele Transilvaniei sunt disponibile și pe cele mai utilizate plaforme de către drumeți: Wikiloc, Komoot, Bikemap, Outdoor Active sau AllTrails. Pentru secțiunea Terra Saxonum, aplicația și harta Via Transilvanica sunt foarte utile. Harta include etapele, bornele, cazări, atracții, restaurante și posibilitatea descărcării traseelor GPX – funcționează și în zonele fără conexiune la internet. De asemenea, în multe din localitățile destinației, turiștii au la dispoziție panouri de informare turistică, cu detalii privind traseele, gradul de dificultate și durata necesară. Pentru sezonul 2027, pregătim o nouă aplicație mobilă a destinației, care este în faza de testare.

Pentru punctele gastronomice și locurile de luat masa, recomandăm rezervarea prealabilă. Majoritatea gospodăriilor nu funcționează ca restaurante cu program permanent, iar mesele trebuie rezervate, de regulă, cu cel puțin 48 de ore înainte. Majoritatea au pin-uri pe Google și pot fi contactate direct.

E important de precizat că instrumentele digitale ajută foarte mult, dar nu înlocuiesc pregătirea. O linie pe telefon nu  spune întotdeauna dacă un drum este noroios, dacă a căzut un copac sau dacă un segment este nepotrivit pentru o anumită bicicletă. De aceea recomandăm verificarea informațiilor recente și, pentru traseele mai lungi, colaborarea cu un ghid local. Și pentru orice alte informații sau suport, turiștii ne pot scrie pe email și vor primi asistență.

Colaborări, evenimente și proiecte de viitor

StiriDinTurism.ro: Colinele Transilvaniei este partener local al traseului Via Transilvanica, contribuind la promovarea și valorificarea secțiunii Terra Saxonum. Această rută traversează destinația ecoturistică prin unele dintre cele mai reprezentative sate săsești din sudul Transilvaniei. Ce a adus această colaborare destinației și comunităților locale? De asemenea, ecodestinația este partener oficial al festivalului ICon Arts Transilvania ce ar trebui să știe un turist care vrea să-și planifice o vizită în jurul unui astfel de eveniment?

Cristina Iliescu: Via Transilvanica a adus o vizibilitate sporită traseelor deja existente și satelor pe care acestea le traversează în Colinele Transilvaniei. A adus un flux nou și un segment nou de vizitatori. Drumețul nu vine doar să fotografieze biserica fortificată și să plece după o oră. El are nevoie de cazare, masă, apă, transfer de bagaje, informații și uneori de sprijin tehnic. Aceasta creează oportunități și pentru satele mai puțin cunoscute și încurajează colaborarea dintre gazde. Dincolo de numărul vizitatorilor, colaborarea a consolidat capacitatea locală de acțiune, în special printr-o mai bună implicare a autorităților și prin atenția acordată întreținerii și siguranței traseelor. Un alt câștig este schimbarea perspectivei: satele nu mai sunt văzute ca obiective izolate, ci ca etape ale unui peisaj cultural continuu. Comunitățile au devenit, la rândul lor, mai conștiente de potențialul turismului responsabil de a genera venituri pentru gazde, producători, puncte gastronomice, servicii de transport și alte mici afaceri locale. Harta Via Transilvanica permite planificarea etapelor din Terra Saxonum și identificarea serviciilor disponibile de-a lungul traseului.

Evenimentele sunt un bun punct de plecare pentru a descoperi Colinele Transilvaniei. În locul unei vizite de câteva ore, turiștii își pot organiza un sejur de două-trei zile în jurul unui festival, concert sau concurs sportive. ICon Arts, SoNoRo Musikland, Săptămâna Haferland, Sărbătoarea Tărâmul Tuberozelor, Transylvania Bike Trails Race și Mediaș Bike Marathon pot fi completate cu vizite în sate, drumeții, mese cu produse locale și întâlniri cu producătorii. De exemplu, ICon Arts, desfășurat între 25 iulie și 10 august, include concerte în sate și spații de patrimoniu din Biertan, Richiș, Copșa Mare, Moșna și Sibiu. În weekendul 8–9 august 2026 poate fi vizitată și Sărbătoarea Tărâmul Tuberozelor de la Hoghilag. Un astfel de eveniment este o ocazie excelentă de a combina cultura, patrimoniul, gastronomia și turismul lent. Important este ca vizitatorul să verifice programul exact, accesul, locul de parcare, rezervarea mesei și opțiunile de cazare din satele apropiate. Este bine ca rezervările pentru cazare și masă să fie făcute din timp, deoarece locurile disponibile în sate sunt limitate. De asemenea, trebuie verificate programul evenimentului, accesul și posibilitățile de transport.

Pentru deplasarea între localități, turiștii pot lua în calcul variante mai sustenabile, precum UNESCO Bus – primul serviciu de tip Hop-On, Hop-Off din mediul rural românesc – sau liniile de transport public existente, acolo unde orarele permit acest lucru.

Recomandarea noastră este ca vizitatorii să verifice din timp programul evenimentelor, transportul, cazarea și posibilitățile de servire a mesei, deoarece satele au capacități limitate. Astfel, un concert, un festival sau o competiție sportivă poate deveni punctul de plecare pentru două-trei zile în care turistul descoperă firesc patrimoniul, natura, gastronomia și comunitățile Colinelor Transilvaniei. Cei care nu doresc organizarea pe cont propriu, pot apela la tur operatori locali, care îi pot asista.

StiriDinTurism.ro: Care sunt, în acest moment, cele mai importante proiecte pe care le pregătiți pentru Colinele Transilvaniei - fie pe infrastructură, fie pe educație, fie pe extinderea rețelei de ecoturism?

Cristina Iliescu: Avem mai multe direcții care se completează, dar cele mai importante se leagă de educație și pregătirea sezonului 2027.

Continuăm programul de Educație pentru peisaj în 25 de școli și pregătim proiecte prin care tineri, profesori și localnici să poată interpreta mai bine patrimoniul natural și cultural. Vom implementa în trei școli conceptul de Freiraum Natur / Școli deschise spre natură, cu ajutorul partenerilor de la Centrul Schubz Râșnov și Centrul SCHUBZ Lüneburg (Germania). Vom organiza un nou seminar pentru profesori cu metode non-formale de educație pentru natură.

Pentru sezonul 2027, lucrăm la calitatea serviciilor. Prin programul pilot Coline BizHUB lucrăm cu antreprenori aflați la început de drum și cu afaceri existente. Oferim mentorat pentru produs, prețuri, finanțe, relația cu turistul și dezvoltarea unor experiențe ancorate în local și compatibile cu valorile destinației. Lucrăm la construirea de parteneriate care reduc dependența vizitatorilor de deplasarea individuală cu mașina, precum UNESCO Bus, la recertificarea destinației și la un sistem mai bun de colectare a datelor. Următoarea etapă nu este doar să aducem mai mulți turiști, ci să înțelegem unde ajung, cât rămân, ce consumă local și ce impact lasă în urma lor.

Obiectivul nostru este o destinație care crește fără să-și piardă caracterul: mai profesionistă, mai bine conectată și mai utilă comunităților, dar în continuare construită la scara satelor și a peisajului care o definesc.