Istoria antică și tradiția creștină se întâlnesc la Efes

Trei orașe, același nume

Alim Kocabiyik, ghidul nostru pentru circuitul celor șapte Biserici ale Apocalipsei, ne spune că, spre deosebire de Troia - unde civilizațiile s-au suprapus vertical, strat peste strat - Efesul s-a mutat de trei ori. Primul, Apasa, a fost o așezare hitită din jurul anului 1500 î.Hr. Grecii au colonizat zona în jurul anului 1200 î.Hr. și au construit templul Artemisei, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Acesta a fost al doilea Efes.

În secolul al IV-lea î.Hr., după moartea lui Alexandru cel Mare, generalul Lysimachus a relocat orașul mai jos în vale, pe un teren mai puțin mlăștinos. Efesul al treilea, cel pe care îl vedem astăzi, a prosperat în epoca greco-romană până în jurul anului 700-750 d.Hr. Estimările indică o populație de aproximativ 250.000 de locuitori la apogeu, mai mare decât a Izmirului de atunci.

Portul s-a colmatat treptat cu aluviuni, iar invaziile au accelerat declinul. Locuitorii au migrat spre Selçuk, așezarea de pe deal care există și astăzi.

Biblioteca Celsus: mormânt și cunoaștere

Fațada Bibliotecii Celsus domină partea de jos a sitului, două etaje de coloane și arcade din marmură galben-ocru, cu cerul albastru intens deasupra. Ghidul ne-a precizat că inițial erau trei etaje; ceea ce s-a păstrat este deja copleșitor. În nișele fațadei se află copii ale celor patru statui simbolice - cunoaștere, inteligență, înțelepciune, valoare - originalele sunt la Viena. Imediat la dreapta bibliotecii se vede Poarta lui Augustus, un arc de triumf care marca intrarea dinspre agora comercială; cele două structuri formează împreună un ansamblu unitar, deși aparțin unor epoci diferite.

Platoul din fața bibliotecii era plin de vizitatori: grupuri cu ghizi, cupluri și familii, oameni cu telefoanele ridicate. Aglomerația face parte din imaginea Efesului de azi și e greu de ocolit la orele de vârf.

Peste 10.000 de suluri de papirus și pergament au fost depozitate aici, fiind a treia bibliotecă ca mărime din lumea antică, după Alexandria și Pergam. Biblioteca este și mormânt: Celsus, fost consul al Efesului, a fost înmormântat în interiorul clădirii de către fiul său. Cutremurul care a distrus-o a prăbușit fațada în ordine, ca piesele unui puzzle. Arheologii s-au folosit de acest lucru la reconstrucție.

Pavel și comunitatea creștină

Efesul apare în Noul Testament mai des decât orice alt oraș în afara Ierusalimului. Pavel a petrecut trei ani aici, între 52 și 55 d.Hr., predicând în sinagogă și în Școala lui Tiran. Epistola către Efeseni, scrisă mai târziu din închisoare, reflectă legătura sa profundă cu această comunitate.

În Faptele Apostolilor 19, Pavel intră în conflict cu argintarii locali, care produceau statuete ale Artemidei pentru pelerini. Demetrius, liderul breslei, îi acuză pe creștini că subminează cultul zeiței și economia locală. Mulțimea se adună în Teatrul Mare - care încă domină peisajul sitului - strigând timp de două ore: „Mare este Artemisa efesenilor!"

Teatrul poate găzdui 25.000 de spectatori. Stând pe treptele de marmură, poți imagina tumultul descris în text.

Ioan și tradiția Fecioarei Maria

Tradiția creștină susține că apostolul Ioan a adus-o pe Fecioara Maria la Efes după crucificare, conform cuvintelor lui Iisus de pe cruce: „Iată, mama ta" (Ioan 19:27). La câțiva kilometri de ruinele antice, pe Muntele Nightingale (Bülbül Dağı), se află o casă de piatră modestă venerată ca ultimul loc de reședință al Maicii Domnului.

Papa Paul al VI-lea a vizitat locul în 1967, Papa Ioan Paul al II-lea în 1979, iar Papa Benedict al XVI-lea în 2006. Vaticanul nu a confirmat oficial autenticitatea, dar a recunoscut importanța sa spirituală.

Când am ajuns noi aici, ceva mai devreme de orele prânzului, un grup de pelerini români cântau 'O, Măicuță Sfântă', o rugăciune populară dedicată Maicii Domnului, frecvent cântată în biserici. Refrenul subliniază nevoia de protecție divină, iar textul reflectă credința profundă și emoția tradițională a poporului român: ,,Nu lăsa, Măicuţă/Să pierim pe cale/Că noi suntem fiii/Lacrimilor tale".

În apropiere se află Bazilica Sfântul Ioan, construită de Justinian în secolul al VI-lea peste presupusul mormânt al apostolului. Ruinele masive - coloane, arcade, fundații - sugerează o structură impresionantă, comparabilă cu Hagia Sophia.

Apocalipsa și scrisoarea către Efes

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul Iisus Hristos transmite episcopului și comunității din Efes: „Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta... Dar am împotriva ta că ți-ai părăsit dragostea dintâi." Comunitatea a rămas ortodoxă doctrinar, dar a pierdut căldura inițială. Avertismentul - „voi muta sfeșnicul tău din locul lui" - pare profetic: Efesul a dispărut ca centru creștin în câteva secole.

Artemis și sincretismul religios

Templul Artemidei, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, a fost distrus și reconstruit de mai multe ori. Astăzi rămâne o singură coloană în picioare, într-o zonă mlăștinoasă la marginea Selçukului. Statuile o arată pe zeița efeseană cu pieptul acoperit de protuberanțe, simboluri ale fertilității. Cultul ei combina elemente anatoliene, grecești și orientale.

Faptele Apostolilor 19:27 menționează că „templul marii zeițe Artemis" era venerat „în toată Asia și în lume". Pelerinajele aduceau venituri uriașe, ceea ce explică furia argintarilor împotriva lui Pavel.

Efesul astăzi

Amploarea Efesului s-a păstrat: strada Curetes pavată cu marmură, Agora de Stat, Odeonul, Templul lui Hadrian, toate dezvăluie o imagine a unui oraș roman prosper.

Turiștii vin în grupuri mari, toată ziua. Căldura după-amiezii nu scade din tumultul și murmurul pe care le percepi de-a lungul sitului, obișnuite pentru un loc atât de vizitat. Marmura reflectă lumina, umbrele coloanelor se lungesc treptat pe pavaj.

Efesul nu se poate descrie doar ca un sit arheologic. Este locul unde Pavel a predicat, Ioan a scris, iar o comunitate creștină timpurie a prosperat și apoi a dispărut. Ruinele vorbesc despre glorie și declin, credință și comerț, permanență și fragilitate.