Scriitorul care a cucerit Vestul Sălbatic fără să-l vadă vreodată

De la sărăcie și pușcărie la celebritate literară

Karl Friedrich May s-a născut pe 25 februarie 1842 în Ernstthal, Saxonia, al cincilea copil dintr-o familie de țesători. Sărăcia era atât de cruntă încât nouă din cei paisprezece frați ai săi au murit în copilărie. O tulburare de vedere din primii ani de viață l-a ținut aproape orb până la vârsta de patru ani, perioadă în care bunica paternă i-a povestit cu regularitate basme și legende - o experiență pe care May însuși o va invoca mai târziu ca sursă a imaginației sale deosebite.

Cariera sa a început dezastruos. A urmat o școală de formatori, dar a fost exmatriculat după ce a furat șase lumânări. A urmat o perioadă lungă de impostură și mici fraude - s-a dat drept medic, ofițer de poliție și moșier - care i-a adus în total peste șapte ani de închisoare, distribuiți în mai multe condamnări între 1862 și 1874. Tocmai în penitenciarul din Zwickau, unde a ajuns administrator al bibliotecii, a început lectura sistematică: hărți geografice, jurnale de călătorie, studii antropologice, romane de aventuri. Acolo și-a întocmit primul repertoriu de opere pe care intenționa să le scrie.

Imaginație în loc de experiență

După eliberarea din 1874, May a început să publice rapid. Prima povestire Winnetou a apărut în 1875. Ciclul oriental - șase volume despre aventurile lui Kara Ben Nemsi prin Imperiul Otoman, Sahara și Orientul Apropiat - a fost publicat între 1892 și 1896. Trilogia Winnetou a apărut în 1893. Toate aceste cărți erau scrise la persoana întâi, cu un ton de jurnal de călătorie, ca și când autorul ar fi trăit fiecare scenă.

Nu trăise niciuna. Când a publicat prima povestire despre Vestul American, în 1875, nu ieșise niciodată din Germania. Când cărțile sale deveniseră bestselleruri în anii 1890, situația era aceeași. Și-a construit descrierile din cărți de geografie, relatări de călătorie ale altora, studii lingvistice și romane de aventuri pe care le citise înaintea sa - James Fenimore Cooper, Friedrich Gerstäcker, Balduin Möllhausen, Mayne Reid. Termeni ca Iltschi și Hatatitla - numele cailor lui Winnetou și Old Shatterhand - i-a găsit într-un manual specializat intitulat Douăsprezece limbi din sud-vestul Americii de Nord, conform biografului său Thomas Kramer.

Timp de ani de zile, May a întreținut activ această confuzie. S-a fotografiat în costum de cowboy și de beduin, s-a prezentat la conferințe publice ca Old Shatterhand sau Kara Ben Nemsi, a afirmat în scrisori că este el însuși eroul cărților sale. Redacția revistei germane Deutscher Hausschatz scria în 1880 că May călătorise în „toate țările care servesc drept cadru aventurilor sale". Villa sa din Radebeul, lângă Dresden, o numise Villa Shatterhand.

Singurele două călătorii reale

Adevărul despre Karl May și deplasările sale în afara Germaniei se rezumă la două episoade, ambele din ultima parte a vieții.

Orientul Mijlociu și Asia, 1899–1900. La 57 de ani, după ce deja publicase tot ciclul oriental și trilogia Winnetou, May a plecat într-o călătorie de peste șaisprezece luni. Itinerarul a acoperit Egiptul (inclusiv piramidele), Palestina, Siria, Liban, Turcia (Istanbul), Grecia (Atena și Acropole), Ceylon (actualul Sri Lanka) și Sumatra. A pornit cu servitorul său Sejd Hassan; mai târziu a fost însoțit de soția sa Klara și de Richard Plöhn. Întâlnirea cu locurile pe care le descrisese din imaginație a produs, conform lui André Koehler de la Karl-May-Museum din Radebeul, „o depresie profundă" și o schimbare radicală de personalitate. De la acea dată, May a încetat să mai joace rolul lui Kara Ben Nemsi sau Old Shatterhand și a virat spre o scriere simbolică, filozofică și pacifistă.

America de Nord, 1908. Singura sa călătorie pe continentul american - unde localizase aventurile lui Winnetou - a durat șase săptămâni și a acoperit exclusiv coasta de est: New York, Albany, Buffalo, Cascada Niagara și Lawrence (Massachusetts), unde l-a vizitat pe un prieten școlar pe nume Pfefferkorn, înainte de a se întoarce prin Boston. Itinerarul fusese construit, conform cercetătorilor de la Karl May Museum, direct din ghidul Baedeker al epocii. May era deja bolnav și nu a ajuns niciodată în sudul sau vestul Americii - preriile, deșerturile și rezervațiile Apache pe care le descrisese cu atâta precizie aparentă în sute de pagini.

Această călătorie l-a inspirat, cel puțin parțial, să scrie Winnetou IV - un volum apărut în 1910, cu un ton mai introspectiv decât primele trei.

Ce a rămas din mitul Old Shatterhand

Karl May a murit pe 30 martie 1912, la Villa Shatterhand din Radebeul, la câteva zile după ce susținuse la Viena ultima sa conferință publică, intitulată Înainte, în împărăția oamenilor nobili. La acea conferință se afla, conform unor surse din epocă, și tânărul Adolf Hitler - un cititor fanatic al lui May, care va admite mai târziu că opera acestuia îi „scăzuse notele la școală". Albert Einstein a declarat că „toată adolescența mea a stat sub semnul lui" și că scrierile lui May i-au oferit sprijin „în ore de disperare".

Că May nu vizitase locurile pe care le descrisese nu a diminuat impactul operei sale. Dimpotrivă - Hitler însuși nota că tocmai asta îl făcea un scriitor mare: puterea imaginației de a înlocui experiența directă.

Astăzi, Karl May Museum din Radebeul - adăpostit chiar în Villa Shatterhand - primește anual zeci de mii de vizitatori. În fiecare vară, festivaluri Karl May desfășurate în aer liber în mai multe orașe germane adună sute de mii de spectatori. Winnetou a intrat în dicționarul Duden. Iar în 2022, la Hohenstein-Ernstthal, orașul natal al scriitorului, a fost inaugurat un nou centru de cercetare și muzeu literar dedicat operei sale.

Aventurile lui Karl May s-au petrecut exclusiv pe hârtie. Rămân acolo, intacte.

Surse principale: Karl-May-Museum Radebeul; Karl-May-Vereinigung – Biography; Deutsche Welle; Buffalo Bill Center of the West – Points West.