Oborul, cu vorbele lui

De la etaj, rândurile de mese alcătuiesc o geometrie de roșii, ardei, mere, citrice și verdețuri. La nivelul lor, imaginea se schimbă: un comerciant rearanjează lăzile, o femeie sortează ciorchinii de struguri, iar cumpărătorii se strecoară prin culoare cu sacoșele deja pline.

Înaintea clădirilor, a fost târgul

Oborul are o istorie mai lungă decât sugerează inscripția „Tradiție recunoscută din 1865” de pe ușile complexului. Cercetările publicate de Muzeul Municipiului București urmăresc Târgul de Afară, devenit Târgul Obor, până în secolul al XVII-lea. Numele „obor” desemna inițial un loc de târg pentru vite, iar în apropiere se ținea Târgul Moșilor, legat și de tradițiile de pomenire a morților.

Piața și-a schimbat amplasamentul și înfățișarea odată cu extinderea Bucureștiului. Halele istorice au început să fie construite în 1936. Actualul complex agroalimentar a fost inaugurat la 2 octombrie 2010, pe amplasamentul vechii piețe. Administrația indică o zonă comercială de peste 25.000 de metri pătrați, cu spații interioare, platforme exterioare și etaje legate prin scări rulante.

Totuși, vechiul târg și infrastructura modernă nu pot fi separate atât de simplu.

Făcălețe, farfurii și vorbe de Obor

În bazarele târgului, afară de haine, încălțăminte și lenjerii de pat, se găsesc obiecte pentru bucătărie, vase și aproape orice ar încăpea într-o gospodărie. La o tarabă, făcălețele din lemn sunt numite și „plăcintare”. Vânzătorul îmi arată trei dimensiuni, la prețuri de 15 și 20 de lei. O clientă ridică unul din mănunchi și se îndoiește că ar fi drept. Răspunsul vine imediat: „N-are cum să fie strâmbe... Adu bolobocul!”

Într-un alt culoar, o comerciantă de textile întreabă: „Doriți ceva de aicea, domnu’?”

Mai departe, o femeie reacționează, după ce m-a urmărit cu privirea: „Parcă se cere voie când se face poze. Alo?” Piața este un spațiu public de comerț, dar nu toți cei care lucrează aici vor să fie fotografiați. Între curiozitatea vizitatorului și limitele oamenilor întâlniți apar uneori asemenea replici scurte.

Printre culoare se mai păstrează meserii precum ascuțirea cuțitelor, iar în sectorul cu obiecte casnice stau aliniate servicii de farfurii și cești, unele expuse direct pe pardoseală.

La un alt magazin, peștii ornamentali înoată în acvarii, lângă păsări ce picotesc în colivie.

Crapi vii și vitrine pline

În hala de pește, crapii înoată în bazine metalice, în timp ce pe gheață stau pești de apă dulce și de mare, caracatiță, calamar și creveți. Crapul viu apare, la standuri diferite, cu prețuri în jur de 35 de lei kilogramul.

Tot aici, dar rânduite separat, se găsesc magazine de mezeluri, brânzeturi și carne. Un măcelar tranșează la masa de lucru; în altă parte, un cărucior încărcat cu băuturi traversează hala. Nu toate activitățile pieței se desfășoară în spatele unei vitrine.

În galeriile comerciale, magazinele de brânzeturi și afumături au vitrine amenajate, cântare electronice și etichete tipărite. Se trece, în câțiva pași, de la pește viu și cartoane scrise de mână la produse maturate și ambalaje atent aranjate. Pe același traseu se întâlnesc cârnați afumați, brânzeturi de oaie și bucăți mari de cașcaval.

Mâncare, vin și povești între tarabe

Pe lângă brutării și punctele cu mâncare românească, se ivesc magazine cu produse importate și tradiții culinare orientale. Într-unul, un dozator poartă inscripția „Ayran turcesc”, băutura din iaurt, apă și sare, cu prețuri la pahar și litru. În alte spații se văd pungi mari de orez, condimente, sosuri și produse din Asia, inclusiv magazine dedicate: Asian General Store și Spice of Asia. Se găsesc și măcelării marcate „halal”, care vând produse conforme cu reguli alimentare islamice.

La tejghelele cu mâncare gătită, clienții privesc oalele și tăvile înainte să-și aleagă. Într-o galerie, Podgoria Valahia are rafturi cu vin și butoaie folosite în amenajare. O ramă din lemn cadrează o declarație care îmbie la lectură: ,,Vinul este ca o carte bună. Poftim de citește!”.

În alt loc, câțiva bărbați stau la masă, în fața unui magazin care promite „cafea gratis” la cumpărarea unui produs. Dincolo de cumpărături, piața este și loc de oprire, de luat masa și de o conversație.

Micii din Obor în New York Times

În recenzii publicate în 2026 pe Tripadvisor, vizitatorii descriu varietatea tarabelor, magazinele de haine și posibilitatea de a mânca în zonă. Unii apreciază tocmai faptul că piața este mai puțin orientată spre turiști; alții pomenesc dificultăți de comunicare în engleză sau experiențe mai puțin plăcute la cumpărarea unor produse.

Interesul pentru Obor a depășit de mai mulți ani ghidurile locale. În 2018, jurnalista Susanne Fowler a inclus piața și micii de la Terasa Obor în itinerarul „36 Hours in Bucharest”, publicat de The New York Times. Astăzi, zona apare și în tururi culinare dedicate Bucureștiului. Un turist poate veni pentru gustări sau fotografii; localnicii continuă să vină cu lista de cumpărături.

O cumpărătură cu umor

Pentru cine vrea să ajungă aici, adresa oficială este strada Ziduri Moși nr. 4, Sectorul 2, aproape de stația de metrou Obor. Administrația afișează programul de luni până vineri între 7:00 și 19:00, sâmbăta între 7:00 și 18:00 și duminica între 7:00 și 16:00. Merită rezervat timp și pentru bazarul de lângă piață, nu doar pentru hala cu fructe și legume.

La un magazin de carne de pasăre, cer pulpe de pui dezosate, vrac, de 20 de lei. Vânzătoarea pune carnea pe cântar: 25 de lei. Accept suma. După aceea, ca și cum ar glumi cu o colegă din magazin, spune ritmic, aproape cântat: „Ați cerut de 20, și v-am pus în dușmănie de 25!” Încă una dintre replicile savuroase auzite în acea zi ploioasă de octombrie, la Obor.