Regulamentul european care schimbă piața clandestină a Airbnb. Ce (nu) face România?

Cadrul european: transparență obligatorie

Regulamentul stabilește un mecanism unic în toate statele membre: fiecare proprietate oferită pe platforme precum Airbnb, Booking sau alte intermediari trebuie să aibă un cod de înregistrare unic, emis de autoritățile locale. Proprietarii sunt obligați să afișeze acest identificator atât în anunț, cât și fizic, la sediul proprietății. Platformele online au primit instrucțiuni clare: să refuze listările care nu dispun de cod valid.

Scopul explicit al UE a fost să elimine incertitudinea în privința ofertei și să ofere guvernelor date fiabile cu care să elaboreze politici fiscale și urbanistice. Lunar, platformele trebuie să raporteze autorităților locale numărul exact de înnoptări, identitatea proprietarilor și locația bunurilor.

Situația în România: implementare deficitară

România nu a transpus regulamentul european în legislația internă nici la această dată. Ministerul Economiei a declarat că analizează „soluțiile tehnice" pentru implementare, fără a specifica termenul. Conform datelor ANAF din 2024, mai mult de 18.000 de persoane fizice din țară raportează oficial venituri din închirierea pe termen scurt prin aceste platforme – o creștere de 60% față de peste 11.000 în 2023. Cifrele oficiale sugerează că piața reală este substanțial mai mare. Eurostat a măsurat 4,1 milioane de înnoptări în primele șase luni ale anului 2025 pe aceste platforme, comparativ cu 5,7 milioane în unitățile de cazare clasificate oficial (hoteluri, pensiuni, etc.). Din calcul, Airbnb și Booking reprezentau aproximativ 70% din volumul total de turism internațional către România – o cotă de piață extrem de generoasă pentru un sector cu conformitate fiscală limitată.

Efecte în Bulgaria și alte țări europene

Bulgaria se confruntă cu un scenariu critic. Estimările presei locale sugerează că jumătate din apartamentele listate pe platformele de închiriere ar putea fi retrase din ofertă înainte de sfârșitul anului. Motivul: proprietarii operează fără autorizații locale, fără declarații de venit integrale și fără conformare la norme de siguranță. Legalitatea va presupune costuri administrative, inspectori periodici și pierdere de anonimitate. Pentru mulți mici proprietari, costurile vor depăși beneficiile.

Consecințele sunt deja vizibile. În principalele stațiuni estivale bulgare oferta de cazare privată se contractează. Turiștii români, care sunt o bază importantă de clienți pentru Bulgaria, vor întâmpina prețuri mai mari și opțiuni mai limitate. Comportamentul de rezervare se va adapta: vacanțele spontane, rezervate cu puține zile înainte, vor deveni mai scumpe și mai dificile de găsit. O parte din cerere se va redirecționa către hotelurile tradiționale, care profită de eliminarea unei concurențe neloiale pentru a-și consolida tarifele.

Barcelona, Salzburg și Praga au experientat presiuni similare. În Barcelona, ample proteste împotriva supraturismului au precedat măsuri de reglementare stricte. Salzburg combate sistematic închirierile neautorizate de trei ani. Praga numără estimativ 17.000 de unități pe Airbnb, din care doar o parte au licențele necesare; municipalitatea a intensificat controalele în 2025.

Costuri și oportunități pentru proprietarii români

Pentru gazdele care pun în legalitate proprietățile, regulamentul nu necesită taxe prohibitive de înregistrare, dar impune conformare cu norme de sănătate, siguranță și prevederi locale. Proprietarii vor trebui să ofere informații detaliate: locația exactă, capacitate de cazare, tipul unității, date de contact verificate. Această transparență permite statelor să calculeze cu precizie impozitele pe care le-ar putea colecta dintr-un sector care astăzi rămâne parțial necontrolat.

România, în particular, se confruntă cu o alegere: să implementeze regulamentul și să integreze mii de proprietăți în economia formală, sau să lase un gol de reglementare ce avantajează proprietarii care acceptă riscul de denunțare.