Insula armatorilor la 45 de minute de Chios

Cum ajung turiștii români

Nu există legături aeriene directe. Traseul practic trece prin Atena, de unde zborul până la aeroportul Omiros din Chios durează în jur de 50 de minute, potrivit Visit Greece. Din portul Chios, traversarea până la Oinousses ia aproximativ 45 de minute, cu curse zilnice în sezonul estival.

Varianta cea mai ieftină pleacă din Langada, pe coasta nord-estică a Chiosului: taxiul maritim Agios Nikolaos face cursa în fiecare dimineață, cu bilet de 2 euro, potrivit Kathimerini. Trei zile pe săptămână există și legătură directă cu Pireul, cu feribotul. Orarele se modifică de la un sezon la altul, deci trebuie verificate înainte de rezervare.

Un port fără infrastructură turistică grea

Localitatea principală urcă în amfiteatru de la chei spre cartierul Chorio, pe ulițe pietruite. Conacele armatorilor stau lângă case joase cu țiglă, iar comerțul rămâne orientat spre locuitori: în afara unuia sau două magazine de suveniruri, prăvăliile deservesc satul.

Insula se parcurge pe jos. Reperele din centru sunt biserica Sfântului Nicolae, ocrotitorul marinarilor, Piața Naftosini cu Monumentul Marinarului Necunoscut, statuia Mamei din Oinousses și sirena de bronz semnată de Maria Papakonstantinou.

Muzeul Maritim

Muzeul a fost înființat în anii 1980, prin donația fraților Antonis și Nikolaos Lemos, pornind de la o pinacotecă cu lucrări ale pictorului Aristidis Glykas. Expune machete de nave, costume de scafandru, aparate de radio și cufere de pe velierele secolului al XIX-lea. Există și un far cu cristale franceze din secolul al XVIII-lea, adus de pe insulița Panagia.

Colecția de corăbii-miniatură a lui Antonis Lemos conține piese lucrate de prizonieri francezi din perioada războaielor napoleoniene. Vara, programul se încheie la ora 14.00, iar intrarea este liberă.

Familiile Lemos, Pateras și Hadjipateras au construit aici o tradiție de armatori care, în anii 1960, a plasat flota insulei printre cele mai puternice din transportul maritim mondial. Visit Greece asociază Oinousses cu primele nave comerciale grecești cu aburi. Datele din muzeu precizează că în 1905 s-a achiziționat vaporul „Marietta Ralli”.

Plaje mici, fără aglomerație

Litoralul este împărțit în golfulețe cu pietriș fin sau nisip, cu umbrele instalate de primărie. Pe latura nordică plajele sunt mai retrase, în sud apa este mai calmă. Cele mai căutate sunt Kastro, Fokia, Hochlakas, Katsika, Ai Giannis și Aspalathrokampos, iar la Kathisma și Kakopetria se ajunge pe jos din sat. Singura plajă amenajată este Bilali.

Bucătăria adusă din Asia Mică

După 1922, refugiații din satul Melí, de pe coasta opusă, au adus rețete care se gătesc și astăzi. În fața singurei brutării se vând katimeria, plăcinte pătrate cu brânză, prăjite. Alte preparate identificate cu insula sunt caracatița în vin și burekas cu verdețuri. Tavernele Glaros, Pateroniso și Palio Teloneio ocupă cheiul, iar la trattoria Rodostamo din sat, se servesc preparate italiene.

Mănăstirea de la Tselepi

Pe coasta vestică se află Mănăstirea Evanghelismos tis Theotokou, inaugurată în 1962 de Katigko Patera, care ulterior a intrat în monahism. Pictura urmează desenele lui Fotis Kontoglou, iar mănăstirea păstrează o icoană originală a artistului. Vizitele sunt permise de dimineață până la ora 14.00 și de la 16.00 până la apus. Ținuta decentă este obligatorie.

Pentru un sejur, două-trei zile acoperă muzeul, mănăstirea și principalele golfulețe. Cazarea este limitată, așa că rezervările în august se fac din timp.