Danemarca vrea să transforme bucătarii în artiști
Cunoscută cândva doar pentru bacon, hering și pâine de secară, Danemarca a devenit o destinație gastronomică de referință și este acum pe cale să scrie istorie: ar putea deveni prima națiune din lume care recunoaște legal gastronomia drept o formă de artă, la fel ca pictura sau muzica. O astfel de schimbare ar ridica gătitul din categoria „meșteșugului” la rangul de artă recunoscută oficial. Odată obținut acest nou statut, creatorii culinari ar putea beneficia de subvenții de stat și finanțări, exact ca muzicienii sau scriitorii.
Mâncarea ca mediu de expresie
Unul dintre principalii promotori ai acestei mișcări este Rasmus Munk, în vârstă de 34 de ani, chef la restaurantul Alchemist din Copenhaga, premiat cu două stele Michelin și desemnat al cincilea cel mai bun restaurant din lume în 2025. La Alchemist, situat într-o fostă zonă industrială portuară, oaspeții nu primesc pur și simplu de mâncare, ci iau parte la un adevărat spectacol culinar.
Printre cele 50 de impresii comestibile servite sub o cupolă uriașă de tip planetariu, se numără preparate care imită plasticul - făcute din alge și colagen de pește - menite să atragă atenția asupra poluării oceanelor, sau fluturi din urzici.
„Transmitem mesaje prin mâncarea noastră, mâncarea este mediul nostru de a ne exprima,” a declarat Munk. El consideră potențiala lege drept o „mare piatră de hotar”, deși subliniază: „Nu cred că toată mâncarea este artă… măiestria trebuie să fie la cel mai înalt nivel.”
De la fermă, la stele Michelin
Ascensiunea Danemarcei a început în 2003 odată cu succesul restaurantului Noma, condus de René Redzepi. Acesta a pus bazele Noii Bucătării Nordice, o filozofie care celebrează ingredientele locale, fermentarea și rețetele sezoniere. A reușit să transforme o cultură axată strict pe supraviețuirea la fermă cu varză, pește și porc, aducând-o la stadiul de rafinament gastronomic. Astăzi, națiunea scandinavă de doar șase milioane de locuitori găzduiește 37 de restaurante cu stele Michelin.
Când mâncarea refuză să provoace tristețe
Totuși, ideea nu este primită cu entuziasm de toți experții. Unii critici de artă se tem de concurența pentru fonduri, în timp ce Nick Curtin, chef american și proprietar al restaurantului Alouette din Copenhaga, punctează o diferență fundamentală: „Singurul scop al artei este expresia. Este de a evoca emoție. Mâncarea trebuie consumată... (Arta) poate evoca dezgust, durere sau tristețe. Mâncarea, de fapt, nu poate exprima toate aceste lucruri. Poate, dar nu ar trebui.”
De asemenea, Holger Dahl, critic la ziarul Berlingske, a catalogat inițiativa drept „destul de prostească”, adăugând tăios: „E ca o bicicletă și o mașină... te duc din punctul A în punctul B, dar o bicicletă foarte bună nu se transformă brusc într-o mașină.”
Pentru a deveni realitate, reclasificarea gastronomiei va necesita un vot în parlamentul danez de 179 de locuri. La sfârșitul lunii februarie, premierul danez Mette Frederiksen a convocat alegeri parlamentare anticipate pentru data de 24 martie. Asta înseamnă că soarta acestui vot inedit privind recunoașterea gastronomiei ca artă poate depinde de viitorul parlament ales în câteva săptămâni.
Jurnalist
Sunt Ion-Oroles Manolache, jurnalist și fotoreporter. Contactul cu jurnalismul și fotografia l-am avut la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, iar Școala de Artă m-a învățat să privesc diferit lumea, prin limbajul vizual. Prima experiență în presă o am din timpul facultății, la ziarul Evenimentul Zilei. Am lucrat ca jurnalist și fotoreporter pentru Cotidianul.ro și CotidianulHD.ro. Știridinturism.ro mă împinge să explorez noi perspective. Pentru mine, a călători înseamnă a descoperi, însă experiența capătă sens și împlinire atunci când este împărtășită. Sursele mele de inspirație: literatura, creațiile marilor nume ale jurnalismului, fotografiei și picturii, proiectele în care mă implic, oamenii și poveștile lor. Caut să fiu o prezență discretă, să respect momentele și faptele fără să le influențez în vreun fel. Este esența actului jurnalistic. Astfel, creația vizuală și narativă va fi percepută ca adevărată în momentul revederii de peste ani, iar emoțiile trăite vor fi autentice, ca o întoarcere reală în timp.