Schimbarea vine după mulți ani de presiuni din partea Bruxellesului și a contestării interne privind modul în care se gestionează resursele publice din litoral. Guvernul Meloni, care a aprobat reforma în august 2026, obligă astfel sistemul plajelor italiene să intre într-o etapă de transparență și concurență deschisă.
De ce este Italia în conflict cu Bruxelles
Litoralul italian se întinde pe aproape 7.900 de kilometri, iar o parte semnificativă este administrată în baza concesiunilor publice. Potrivit organizației de mediu Legambiente, plajele private ocupă peste 42% din coastă. Ministerul Infrastructurii reduce această proporție la 33%, folosind o metodă de calcul diferită: oficialitățile iau în considerare lungimea totală de coastă, nu doar zonele pentru îmbăiere.
Statul italian încasează între 80 și 100 de milioane de euro anual din aceste concesiuni, în timp ce sectorul generează peste 2 miliarde de euro, potrivit estimărilor oficiale. Curtea de Conturi italiană a criticat constant proporția dintre redevențe și veniturile operatorilor.
Comisia Europeană a intervenit invocând o directivă din 2009, care impune libera concurență pentru acest gen de servicii publice. Italia, în pofida mai multor avertismente, a menținut un sistem de reînnoire automată a concesiunilor, lăsând exploatarea litoralului într-un monopol al companiilor familiale, întins pe decenii.
Cum funcționează sistemul actual
Operatorii plajelor oferă șezlonguri, umbrele, dușuri, toalete, baruri și servicii de tip salvamar. Prețurile variază substanțial. În anumite zone ale litoralului, închirierea unor șezlonguri și a unei umbrele pentru o zi depășește 35 de euro.
Sistemul a fost în vigoare timp de zeci de ani fără să se schimbe. Concesiunile se transmiteau de la o generație la alta, iar operatorii modificau prețurile sau serviciile. Pentru turiștii care accesau plajele publice, experiența era adesea contrastantă: zone libere neglijate și cu servicii minime și plaje private cu infrastructură de calitate.
Reforma: ce se va schimba
Noul cadru legislativ stipulează că toate cele 12.000 de concesiuni vor merge la licitație deschisă. Fiecare concesiune va fi acordată pentru o perioadă limitată - între cinci și 20 de ani.
Actualii operatori vor putea participa la licitații, dar nu vor mai avea avantajul unei reînnoiri automate. De asemenea, legea prevede compensații financiare pentru investițiile realizate înainte de reformă.
Statul se asigură, în acest fel, că încasează taxe mai proporționale cu veniturile sectorului și deschide piața către potențiali noi investitori.
Temerile din industrie
Proprietarii de plaje familiale se tem că licitațiile vor atrage marile grupuri de turism și fonduri de investiții cu resurse financiare semnificativ mai mari. Riscul ar fi concentrarea gestionării plajelor în mâinile unor entități corporative mari, care ar putea standardiza ofertele și ar putea ridica prețurile.
Unele voci din sector au avertizat că trecerea controlului de la IMM-uri familiale la corporații internaționale ar putea transforma caracterul litoralului italian, eliminând diversitatea locală și particularitățile regionale.
Termenul-limită de 30 septembrie 2027 oferă Italiei aproximativ un an de zile pentru a finaliza procesul. Planul premierului Georgia Meloni include și deschiderea accesului public către zone noi de litoral.
Jurnalist
Contactul cu jurnalismul și fotografia l-am avut la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, iar Școala de Artă m-a învățat să privesc diferit lumea, prin limbajul vizual. Prima experiență în presă o am din timpul facultății, la ziarul Evenimentul Zilei. Am lucrat ca jurnalist și fotoreporter pentru Cotidianul.ro și CotidianulHD.ro. Știridinturism.ro mă împinge să explorez noi perspective. Pentru mine, a călători înseamnă a descoperi, însă experiența capătă sens și împlinire atunci când este împărtășită. Sursele mele de inspirație: literatura, creațiile marilor nume ale jurnalismului, fotografiei și picturii, proiectele în care mă implic, oamenii și poveștile lor. Caut să fiu o prezență discretă, să respect momentele și faptele fără să le influențez în vreun fel. Este esența actului jurnalistic. Astfel, creația vizuală și narativă va fi percepută ca adevărată în momentul revederii de peste ani, iar emoțiile trăite vor fi autentice, ca o întoarcere reală în timp.