Cum vom călători cu avionul în 2026?

Totul începe de la relația dintre compania aeriană și tur-operator

Avocata Georgiana Trandafir, Managing Partner al biroului de avocatură Trandafir Attorneys at Law, explică pentru StiriDinTurism.ro faptul că nu există o regulă automată prin care o companie aeriană poate transfera pur și simplu costul suplimentar către partenerii săi comerciali. Totul pornește de la conținutul contractului și de la mecanismele de ajustare prevăzute acolo, explică avocata Georgiana Trandafir:

„Nu există o soluție universal valabilă în acest caz. Analiza trebuie să plece de la contractul încheiat de tur operator cu compania aeriană. Dacă în contract există mecanisme de ajustare/modificare a prețului biletului în funcție de nivelul anumitor parametri la momentul zborului, atunci, sigur, este posibilă o modificare a prețului biletului. Ar trebui verificate cu atenție aceste contracte și, dacă există asemenea parametri în raport de care este posibilă modificarea prețului biletelor, ar trebui să se verifice dacă acești parametri depind de voința unilaterală a companiei sau au o natură obiectivă care excedă controlului companiei (de ex. condițiile de război, variații semnificative și dovedite ale burselor petroliere, etc.).”

Aceasta este, de fapt, una dintre marile teme care vor modela principalele tendințe în turism anul acesta: cât din volatilitatea pieței poate fi transferată contractual și cât rămâne în sarcina operatorului. În relația dintre companiile aeriene și tur-operatori, răspunsul nu este niciodată general, ci depinde de formulele de calcul, de clauzele de ajustare și de caracterul obiectiv sau nu al evenimentului care a generat scumpirea.

Când nu se poate modifica prețul imediat și ce înseamnă impreviziunea

Dacă într-un contract nu există un mecanism clar de ajustare unilaterală a prețului, lucrurile se complică. În astfel de cazuri, spune Georgiana Trandafir, modificarea contractului nu se poate face pur și simplu prin notificare comercială, ci poate necesita intervenția instanței sau a arbitrajului:

„Dacă nu există mecanisme de modificare imediată și unilaterală, atunci este necesară intervenția instanței de judecată. Modificarea termenilor unui contract fără acordul ambelor părți se poate dispune de instanța de judecată (sau de către un tribunal arbitral) dacă au apărut cauze care nu au putut fi prevăzute. De aceea, instituția juridică se numește „impreviziune”. Și forța majoră sau cazul fortuit pot duce la modificarea contractului, evident, în condițiile prevăzute în contract.”

Pentru industria turismului, această precizare este esențială. Faptul că s-a scumpit combustibilul nu înseamnă automat că toate contractele pot fi rescrise peste noapte. Din contră, în multe situații, riscul comercial rămâne acolo unde a fost asumat inițial, dacă părțile nu au prevăzut în mod clar o cale de ajustare.

Legea aplicabilă poate schimba totul în turismul internațional

În turism internațional, o altă variabilă majoră este legea care guvernează contractul. Iar aici, analiza juridică poate diferi semnificativ de la un caz la altul, explică avocata Georgiana Trandafir:

„Toate cele de mai sus se aplică dacă legea română guvernează aceste contracte. Dacă avem o lege străină ca lege a contractului, mecanismul de ajustare diferă în funcție de prevederile din legea străină.”

Pentru industria turismului, acest detaliu este crucial, mai ales în raporturile comerciale complexe dintre operatori, brokeri, consolidatori și transportatori care activează pe mai multe piețe.

Ce se întâmplă pe lanț la tur-operatori și agenții de turism

După relația cu transportatorul aerian, întrebarea se mută firesc către raporturile dintre tur-operatori și agenții. Și aici, regula rămâne aceeași: contractul decide în ce măsură o creștere de cost poate fi transmisă mai departe.

„Situația este similară și pentru relația tur-operatorilor cu agențiile de turism. Depinde foarte mult de prevederile contractelor încheiate de aceștia și cum funcționează clauzele de ajustare a prețului pachetelor în funcție de modificările impuse/comunicate de companiile aeriene,” explică avocata Georgiana Trandafir.

Așadar, inclusiv în cazul pachetelor care includ zboruri noi sau se bazează pe parteneriate comerciale dinamice, transferul majorărilor de cost nu se face în mod automat, ci în baza unei arhitecturi contractuale bine definite.

Ce drepturi are turistul român când prețul a fost deja stabilit

Pentru clientul final, protecția este mai puternică decât în raporturile B2B. Aici intervin nu doar contractele, ci și legislația de protecție a consumatorilor, cu efect direct asupra modului în care pot fi operate eventuale scumpiri.

„Pentru beneficiarii finali, dacă sunt persoane fizice care călătoresc în scop personal, lucrurile pot fi mai simple, pentru că pe aceștia îi protejează și legislația din domeniul protecției consumatorilor, însă această legislație nu se aplică în raporturile B2B (business to business). Și în acest caz, contractul cu beneficiarul final este foarte important pentru că așa cum o spunem noi, „contractul este legea părților”. Dacă s-a achitat un avans care a presupus „blocarea” prețului, iar în contract am o asemenea prevedere, atunci prețul rămâne la cuantumul agreat, iar agenția trebuie să livreze ce a promis la prețul stabilit,” arată avocata Georgiana Trandafir.

Pentru călătorii români, acesta este poate cel mai important mesaj: dacă prețul a fost blocat contractual, simpla creștere a costurilor din piață nu este suficientă pentru a justifica automat o scumpire transferată către client.

Achiziția directă de bilete de avion se supune obligației de transparență

În cazul achizițiilor directe de bilete de avion, cadrul european adaugă o protecție suplimentară. Georgiana Trandafir subliniază că regulile de transparență sunt decisive și că riscul fluctuațiilor de piață rămâne, în principiu, la operator:

„Recomandarea mea generală este să se acorde multă atenție la momentul încheierii contractului – fie că este contractul între tur-operator și compania aeriană, fie că vorbim de contractele ulterioare între agenții sau cu clienții finali, clauzele contractelor sunt foarte importante. Pe lângă contracte, avem și un regulament european care obligă companiile aeriene să transparentizeze prețurile și, în achizițiile directe, în principiu, nu le pot modifica după momentul achiziției până la operarea zborului. Pe scurt, riscul fluctuațiilor pieței este în sarcina companiei. Potrivit acestui regulament, suplimentele de preţ opţionale sunt comunicate în mod clar, transparent şi lipsit de ambiguitate la începutul oricărui proces de rezervare, iar acceptarea lor de către client se face pe baza alegerii clientului. Eu de aici deduc că nu sunt posibile modificări ulterioare, însă, repet, trebuie verificate contractele și condițiile generale ale companiilor. Despre aceste condiții, tot ce pot spune este că ele trebuie afișate în mod clar, transparent, iar aplicarea acestora trebuie să fie una generală, accesibilă, previzibilă și fără discriminări.”

Ce trebuie să știe acum călătorii și actorii din ecosistemul de turism

Pentru publicul care urmărește această tema de actualitate în turism, concluzia este că scumpirea combustibilului poate produce efecte în lanț în aviatie și în întreaga piață a turismului, însă transferul acestor costuri nu este nelimitat și nu este automat. În România și în relațiile contractuale relevante pentru turiștii români, cheia rămâne analiza documentelor semnate, a regulilor aplicabile și a nivelului de transparență.

În perioada următoare, pe măsură ce piața urmărește evoluțiile din Golful Persic, impactul asupra companiilor aeriene, asupra aeroporturi România, asupra ofertelor pentru vacanțe 2026 și asupra costurilor de transport va rămâne una afectată de impredictibilitate, dar pentru turiști, regula de aur rămâne aceeași: înainte de rezervare, verificați atent clauzele; după rezervare, cereți respectarea lor.