Anul turistic 2026 a debutat sub semnul unei presiuni fiscale sporite pentru vizitatorii marilor orașe din România. Începând cu 1 ianuarie, consiliile locale din Brașov și București au pus în aplicare noi grile de taxare, unele majorări fiind semnificative față de anul anterior. Măsura aliniază România unui trend european de limitare a turismului de masă, însă ridică semne de întrebare legitime privind destinația concretă a fondurilor și beneficiile reale pentru vizitatori.
București: între estimarea oficială și potențialul încasărilor
În Capitală s-a renunțat la cota procentuală de 0,5%-2% din tarif, fiind instituită o taxă fixă de 10 lei/noapte/turist. Această decizie lovește disproporționat în turismul de buget: la un hostel de 80 de lei, taxa adaugă un cost suplimentar de 12,5%, pe când la un hotel de lux impactul este minim.
Conform declarațiilor reprezentanților Primăriei, se așteaptă ca taxa turistică de 10 lei pe noapte să aducă bugetului local 15 milioane de lei. „15 milioane. Sunt buni și aceștia, în situația de față… Efectiv, orice leuț care poate fi adus în acest sfârșit de an și pentru anul viitor contează, pentru că va trebui să facem… nu va scăpa nicio instituție, ca să fie foarte, foarte clar! Dacă putem 5%, 3%, 2%, de la fiecare în parte, se cumulează, de oriunde”, afirmase Ciprian Ciucu în prima sa conferință de presă ca primar general.
Datele Institutului Național de Statistică ne spun că Bucureștiul a avut în 2023/2024 aproximativ 1,8 - 2 milioane de turiști. Numărul de înnoptări este de aproximativ 3 - 3,5 milioane anual. În anii trecuți, cu taxa procentuală veche, Primăria Capitalei colecta sume mult mai mici, în jur de 5 milioane lei, estimativ. Noua taxă de 10 lei înmulțită cu numărul de înnoptări ar genera matematic un salt uriaș: în jur de 30 milioane lei.
Taxă fixă, costuri multiple la Poarta Transilvaniei
Cea mai abruptă schimbare de paradigmă fiscală vine de la Brașov. Administrația locală renunță la vechiul sistem variabil de 1-3 lei și impune o taxă fixă de 7 lei/persoană/noapte pentru promovarea turistică. Impactul este imediat: un cuplu care petrece un weekend prelungit plătește acum 42 de lei doar această taxă, la care se adaugă contribuția majorată pentru Salvamont. Având în vedere fluxul turistic de peste 1 milion de sosiri anual raportat de statisticile locale, noua taxă ar putea aduce la bugetul local venituri estimate la peste 14 milioane de lei, calcul bazat pe traficul turistic.
Context european: taxe pentru combaterea aglomerației
România pare că urmează o tendință continentală. În 2026, mari capitale europene au înăsprit fiscalitatea, dar cu destinații precise. Amsterdam percepe în prezent cea mai mare taxă turistică aplicată cazării dintre orașele din Uniunea Europeană (12,5% din prețul camerei). Fondurile sunt direcționate local pentru a compensa impactul supraaglomerării turistice asupra rezidenților. În plus, Olanda majorează TVA-ul la cazare la 21% din 2026. La Veneția, taxa de acces de 5 euro pentru excursioniștii de o zi are ca scop declarat reducerea taxelor de salubritate plătite de localnici și întreținerea orașului. În cazul Parisului, taxa de sejur, triplată recent, finanțează direct Île-de-France Mobilités pentru modernizarea și extinderea rețelei de metrou și transport regional.
Jurnalist
Sunt Ion-Oroles Manolache, jurnalist și fotoreporter. Contactul cu jurnalismul și fotografia l-am avut la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, iar Școala de Artă m-a învățat să privesc diferit lumea, prin limbajul vizual. Prima experiență în presă o am din timpul facultății, la ziarul Evenimentul Zilei. Am lucrat ca jurnalist și fotoreporter pentru Cotidianul.ro și CotidianulHD.ro. Știridinturism.ro mă împinge să explorez noi perspective. Pentru mine, a călători înseamnă a descoperi, însă experiența capătă sens și împlinire atunci când este împărtășită. Sursele mele de inspirație: literatura, creațiile marilor nume ale jurnalismului, fotografiei și picturii, proiectele în care mă implic, oamenii și poveștile lor. Caut să fiu o prezență discretă, să respect momentele și faptele fără să le influențez în vreun fel. Este esența actului jurnalistic. Astfel, creația vizuală și narativă va fi percepută ca adevărată în momentul revederii de peste ani, iar emoțiile trăite vor fi autentice, ca o întoarcere reală în timp.