Pot călătoriile să încetinească îmbătrânirea?

Ideea este incitantă, dar distincția dintre ipoteză și demonstrație rămâne esențială. Lucrarea nu este un experiment care a măsurat întinerirea organismului și nici nu stabilește că o vacanță poate încetini ceasul biologic. Autorii discută și reversul: experiențele turistice negative pot afecta sănătatea.

Pentru a înțelege ce știm cu mai multă certitudine, trebuie privite cercetările care au urmărit oameni, obiceiuri de călătorie și rezultate de sănătate pe perioade îndelungate.

Un studiu publicat în 2021 în BMC Public Health a urmărit 9.520 de persoane de minimum 65 de ani din China, între 2011 și 2018. La începutul cercetării, participanții au fost întrebați dacă făcuseră cel puțin o călătorie în afara orașului sau districtului de domiciliu în ultimii doi ani.

După ajustarea statistică pentru factorii incluși în analiză, cei care raportaseră o asemenea călătorie aveau un risc de deces din orice cauză cu 27% mai mic decât cei care nu călătoriseră.

O analiză americană, publicată în 2000 în Psychosomatic Medicine, a examinat 12.338 de bărbați de vârstă mijlocie, cu risc crescut de boală coronariană. În urmărirea de nouă ani, frecvența mai mare a vacanțelor s-a asociat cu un risc relativ de deces din orice cauză cu 17% mai mic și de deces prin boală coronariană cu 32% mai mic.

Ce ne spune un studiu finlandez despre timpul de concediu

În Finlanda, Helsinki Businessmen Study a analizat durata concediilor și mortalitatea la 2.741 de bărbați, directori și oameni de afaceri, cu o vârstă medie inițială de 47 de ani.

Cercetarea publicată în 2017 în European Geriatric Medicine a comparat participanții care raportaseră maximum 21 de zile de concediu anual cu cei care raportaseră peste 21 de zile. Pe parcursul cercetării, concediul mai scurt s-a asociat cu un risc de deces cu 29% mai mare.

O vacanță începe și atunci când reușim să lăsăm munca deoparte

O meta-analiză publicată în 2025 în Journal of Applied Psychology a reunit 32 de studii și a constatat că vacanțele au beneficii pentru starea de bine mai mari și mai persistente decât sugeraseră cercetările anterioare.

Detașarea psihologică de muncă și activitatea fizică s-au numărat printre componentele cele mai favorabile.

Aceasta este una dintre concluziile cele mai utile. Deși cercetarea nu oferă motive să considerăm distanța parcursă sau prețul sejurului drept măsuri ale recuperării, ea demonstrează că posibilitatea de a întrerupe preocupările profesionale și locul făcut mișcării și agrementului contează mai mult decât presupune o simplă schimbare temporară de adresă.

Pe munte și pe drumurile de pelerinaj

Există și cercetări care apropie discuția de experiența unei anumite călătorii. Un studiu randomizat din 2019, realizat pe persoane de 65–85 de ani cu autonomie bună, a comparat o săptămână de drumeții moderate și balneoterapie cu o vacanță culturală.

Calitatea vieții s-a îmbunătățit în ambele grupuri. După 60 de zile, îmbunătățirea era încă observabilă doar în grupul cu drumeții și balneoterapie.

Pe Camino de Santiago, întrebarea cercetătorilor a inclus și sensul personal al călătoriei. Studiul ULTREYA, publicat în 2024, a inclus inițial 444 de pelerini și 124 de persoane care plecau în vacanțe fără pelerinaj.

Comparativ cu turiștii, pelerinii au înregistrat îmbunătățiri mai mari ale satisfacției față de viață și reduceri mai mari ale stresului, anxietății și simptomelor depresive, deși diferențele dintre grupuri au fost mici. Majoritatea îmbunătățirilor din grupul pelerinilor se mențineau după trei luni. O explicație susținută de analiza autorilor este că pelerinajul permite clarificarea valorilor personale și sentimentul că trăiești în acord cu ele, dar studiul nu izolează efectul credinței în sine: Camino combină mersul, natura, relațiile sociale, reflecția și scopul personal.

România, la mare distanță de obiceiurile de călătorie ale europenilor

În România, cercetările despre beneficiile vacanțelor întâlnesc realitatea unui acces limitat la călătorii. Potrivit Eurostat, în 2024, aproximativ 28% dintre rezidenții țării de cel puțin 15 ani au făcut minimum o călătorie în scop personal cu cel puțin o înnoptare. Media Uniunii Europene era de aproximativ 65%.

În Țările de Jos, proporția ajungea la 84%, în Finlanda și Suedia la 83%, în Franța la 81%, iar în Germania la 80%. Bulgaria înregistra 32%.

Sursa: Eurostat. Populație de minimum 15 ani; procente rotunjite.

Indicatorul arată câte persoane au călătorit măcar o dată într-un an, nu numărul mediu de vacanțe și include călătoriile personale în țară și în străinătate, fără deplasările profesionale, fără să se limiteze la sejururile prin agenții sau la nopțile în hotel.

Când bugetul decide cine poate pleca

Datele despre posibilitățile financiare explică o parte a acestui decalaj. În 2025, 61,4% din populația României nu își permitea o săptămână de vacanță anuală în afara casei, adică mai mult decât dublul mediei europeane de 27,5%, potrivit Eurostat.

Era cea mai mare proporție din Uniune. Grecia înregistra 46,6%, în timp ce în Luxemburg ponderea era de 10,6%, în Suedia de 12,4%, iar în Țările de Jos de 12,8%.

Privită prin aceste cifre, discuția despre călătorii și calitatea vieții capătă o dimensiune socială. Pentru mulți români, alegerea destinației vine abia după o întrebare mai dificilă: dacă pot pleca.